Ansamblul de situri fortificate de la Jigodin Băi – Miercurea Ciuc, jud. Harghita

Articol disponibil în: Magyar Română

Pe baza cercetărilor de teren din cadrul proiectului ”ZBOR (Ziduri, Bastioane, Oraşe, Ruine) – Mai aproape de cetăţile dacice din estul Transilvaniei”, desfăşurate de arheologii şi dedicate ansamblului de cetăţi dacice din apropiere de Jigodin Băi – Miercurea Ciuc, jud. Harghita, s-a realizat, cu ajutorul artistului grafician Radu Oltean, o propunere de reconstituire a grupării de aşezări şi fortificaţi dacice din această parte a depresiunii Ciucului.

 Din tradiţia orală, din toponimie, cât şi din unele documente scrise ale vremii, în zona Jigodin Băi din judeţul Harghita, se cunosc mai multe puncte întărite cu valuri de pământ sau ziduri din piatră. Aceste situri sunt localizate pe înălţimi deluroase sau montane – în poziţii greu accesibile, altele pe terasele înalte ale apelor, la încrucişarea unor artere de comunicaţii.

Cercetarea acestor „ruine” a suscitat de-a lungul timpului atenţia colecţionarilor de antichităţi, căutătorilor de comori, istoricilor şi, desigur, a arheologilor. Investigaţii recente, prin metode interdisciplinare, au arătat că potenţialul arheologic al zonei nu este nici pe departe epuizat, situri noi, de epocă dacică, continuând să fie descoperite în pădurile din Munţii Harghitei, în zone astăzi greu accesibile, chiar şi la un secol de la primele identificări.

Proiectul cultural ZBOR este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi implementat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR), în parteneriat cu Asociaţia Cultural-Ştiinţifică ”Carpaţii Răsăriteni” din Sfântu Gheorghe, Asociaţia Culturală ”Cetatea Dacică-Valea Zânelor” din Covasna şi Muzeul Naţional de Istorie a României. Proiectul îşi propune promovarea prin intermediul filmărilor aeriene a siturilor dacice din estul Transilvaniei. Mai multe imagini şi informaţii pot fi găsite pe pagina web  Atlasului siturilor dacice din estul Transilvaniei ironageatlas.net4u.ro

 Teritoriul studiat în cadrul proiectului ”ZBOR” se află la 1 km sud de localitatea Miercurea Ciuc, acolo unde depresiunea Ciucului se frânge în strânsoarea bruscă a dealurilor vulcanice ce fac parte din Munţii Harghitei către vest, la întâlnirea cu cele sedimentare desprinse din Munţii Ciucului, la est. Pe un traseu de aproximativ 7 km, valea Oltului ajunge să străbată un coridor ce nu măsoară mai mult de 300 – 500 m lărgime, mărginit direct de dealuri înalte, ca apoi să se deschidă din nou.

În dreptul trecătorii de la Jigodin, la o veche intersecţie de drumuri montane, s-a coagulat începând cu secolul II. Î. Hr., o grupare compactă de aşezări şi cetăţi (Jigodin I-IV, Leliceni şi Sâncrăieni) ce în decursul secolului I. Î. Hr., trece printr-o etapă importantă de organizare teritorială. Atunci se ridică incinte cu zid de piatră, se nivelează piscuri stâncoase şi se pun bazele unui sistem de fortăreţe şi turnuri ce asigurau controlul drumurilor şi trecătorilor locale.

Între situri a existat o diferenţiere de funcţionalitate şi, probabil, o ierarhie. Jigodin III ocupa poziţia dominantă vizual în peisaj, se afla în imediata apropiere a unui vad peste Olt şi deci a principalului drum est-vest care lega Depresiunea Ciucului de Depresiunea Baraolt. Durata lungă de utilizare (aici descoperindu-se şi o fortificaţie mai veche din secolul II a. Chr.) şi dimensiunile îl recomandă ca un central place organizator al locuirii din zonele joase înconjurătoare. Despre Jigodin I avem date privind existenţa unor clădiri de mari dimensiuni în zona centrală a platoului, astăzi ocupat de o antenă de telecomunicaţii, dintre care una cu absidă, dar şi a unui cartier meşteşugăresc în afara zidurilor.

Fortificaţia de la Jigodin II, mai mică, este retrasă pe linia primelor înălţimi montane. Ea poate fi considerată reşedinţa unei garnizoane de războinici ce controla tranzitul pe un drum pe linia est-vest şi asigura paza centrelor rezidenţiale şi cu caracter meşteşugăresc de la Jigodin I şi III. Controlul drumurilor şi teritoriului era suplimentat printr-o reţea de turnuri sau fortificaţii de mici dimensiuni, distribuite în puncte cheie în jurul sitului de la Jigodin II. Dacă pentru zona Munţilor Orăştiei astfel de sisteme bazate pe mici unităţi de control şi supraveghere (de exemplu, turnurile locuinţă izolate) nu sunt o noutate, mica fortăreaţă recent descoperită, denumită Jigodin IV, ce asigura supravegherea pantelor nordice şi estice ale cetăţii de la Jigodin II, invizibile pentru garda de pe platou, demonstrează un grad sporit de coordonare în ocuparea şi controlul teritoriului, oferind argumente în plus pentru a considera situl fortificat de la Jigodin II ca îndeplinind preponderent o funcţie militară.

În imediata apropiere a acestei grupări de cetăţi şi aşezări de epocă dacică s-a descoperit şi impresionantul tezaur dacic de piese de argint de la Sâncrăieni, în prezent aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Acesta, descoperit întâmplător în 1953, în timpul unei explozii controlate la cariera de piatră din localitate, a conţinut 15 cupe de băut cu picior sau fără, descoperite întregi sau fragmentare, precum şi alte piese de podoabă şi două  monede. Nu doar numărul mare de obiecte din tezaur este important, dar şi varietatea decorului şi modalităţii de realizare, sugerând că autoritatea (politică sau religioasă) care a coordonat colectarea acestor obiecte a gestionat o reţea importantă de relaţii sociale.

Dan Ştefan, şef secţie M.N.C.R

Manager proiect ”ZBOR (Ziduri, Bastioane, Oraşe, Ruine) – Mai aproape de cetăţile dacice din estul Transilvaniei”