Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

10 iunie – Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor)

Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) sau Ispasul, cum mai este denumită în popor, se sărbătorește în acest an în 10 iunie.

Înălțarea Domnului este sărbătorită, în calendarul creștin-ortodox, la 40 de zile de la Paşte. Pentru creştini, Înălțarea Domnului semnifică momentul în care Mântuitorul li s-a arătat din nou „în trup” ucenicilor şi Maicii Sale, după ce a fost trădat și răstignit pe cruce de oamenii pe care îi iubea atât de mult și în care avea toată încrederea.

Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare o găsim la Eusebiu de Cezareea, în lucrarea ,,Despre sărbătoarea Paştilor”, scrisă în anul 332. În această operă se menţionează că Înălţarea Domnului era sărbătorită în Orient, în secolul IV, odată cu Rusaliile. Începând cu secolul V sărbătoarea Înălţării s-a despărţit cea a Pogorârii Sfântului Duh.

Sfântul Roman Melodul, în secolul VI, compune Condacul şi Troparul Înălţării, iar imnografii din secolele următoare: Sfântul Ioan Damaschin şi Sfântul Iosif Imnograful, compun canoanele din slujba Înălţării.

Sfântul Evanghelist Luca, istorisind acest eveniment, spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania şi acolo Şi-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat şi pe cand îi binecuvanta, S-a departat de ei şi S-a înălţat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie să înţelegem că acesta a fost ultimul act al Mântuitorului Iisus Hristos în lume, El nu devine absent în creaţie. Înălţarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creaţie, El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh, după cum dovedesc şi cuvintele Mantuitorului “Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti (…) Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12: 26, 32)” Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine” (FA 1:4), făgăduinţa Pogorârii Sfântului Duh.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost stabilită ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Astfel, în toate bisericile din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi  pe câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

La ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Din ziua de Paști și până în ziua de Ispas, oamenii se salută cu “Hristos a inviat!”, răspunsul la acest salut fiind “Adevărat a înviat!”. În ziua de Înălțare, oamenii spun: “Hristos s-a înălțat!”, iar răspunsul este: “Adevărat s-a înălțat!” Acest obicei durează până a doua zi după Ispas.

Potrivit tradiţiei, astăzi, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc. Se crede că şi Iisus Hristos ar fi avut frunze de nuc, atunci când s-a înălţat la ceruri. Totodată, există obiceiul bătăilor cu leuştean, care ar îndepărta bolile.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *