Greva japoneză la DGASPC Harghita: Stat în stat între politică, religie și lipsa de transparență

Articol disponibil în: Magyar Română

Greva japoneză declanșată recent de angajații DGASPC Harghita nu este doar o manifestare a nemulțumirii salariale, ci expune probleme mult mai adânci ale unei instituții care funcționează într-un mod greu de înțeles, ca un „stat în stat”. Această instituție, care ar trebui să se concentreze pe protejarea celor mai vulnerabili – copiii și persoanele defavorizate – este în schimb prinsă într-o rețea complexă de influențe politice și, uneori, religioase, care complică și mai mult funcționarea sa.

Harghita este un județ special din multe puncte de vedere, însă în cazul DGASPC, această „specialitate” devine problematică. De-a lungul anilor, influențele politice locale s-au împletit cu interesele unor reprezentanți ai bisericii, formând un amalgam din care nimeni nu mai înțelege cine ia deciziile. Copiii instituționalizați, care nu cunosc limba română, ridică întrebări serioase despre modul în care aceștia sunt educați și pregătiți pentru viața de adult. Este o imagine îngrijorătoare pentru o instituție care ar trebui să pregătească acești copii pentru integrarea în societatea românească. Ignorarea acestui aspect este doar un simptom al unui sistem mai profund disfuncțional.

Pe lângă aceste probleme, există suspiciuni serioase legate de angajările din cadrul DGASPC Harghita. De prea multe ori s-au ridicat semne de întrebare privind competențele celor angajați și dacă aceștia sunt cu adevărat cei mai potriviți pentru posturile ocupate. Nepotismul și influențele politice au devenit reguli nescrise care afectează profesionalismul instituției. În plus, lipsa de transparență financiară este o altă problemă majoră. În ciuda fondurilor substanțiale primite, modul în care sunt cheltuiți acești bani rămâne ascuns de ochii publicului, iar lipsa unor raportări clare și detaliate alimentează speculațiile și suspiciunile.

În acest context, greva japoneză poate părea paradoxală. Angajații au dreptul să fie nemulțumiți de salariile lor, iar protestul lor este o manifestare legală și firească. Totuși, înainte de a cere mai multe drepturi, ar trebui să privească și în interiorul propriei instituții. Comparativ cu alte DGASPC-uri din țară, Harghita pare să funcționeze într-un univers paralel, unde prioritățile și standardele sunt diferite. Poate că ar fi util un exercițiu de introspecție – o analiză critică asupra modului în care funcționează, a angajărilor și a transparenței financiare.

Aceasta nu este o simplă problemă de salarii. DGASPC Harghita are nevoie de o restructurare profundă, o separare clară de influențele politice și religioase, și mai ales de un angajament real pentru a oferi serviciile pe care cetățenii și copiii aflați în grijă le merită.

I.R.