Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

Avocatul poporului. Al cărui popor?

Nu-l cunosc personal pe Gyula Fabian. Cand, recent, a fost propus de către actuala coalitie guvernamentală pentru postul de avocat al poporului, mi-am adus aminte de un volum din 2019, continand Note de curs pentru dreptul international public, destinat studentilor de la facultatea de drept a Universitătii Babes-Bolyai, semnat de conferentiarul doctor Gyula Fabian.

Evident, am fost curios să-l parcurg. Fusese initial publicat in maghiară iar bibliografia este, si in varianta română, preponderent din literatura maghiară si din cea germană. Din literatura de specialitate din România sunt mentionate doar 5-6 lucrări in tot volumul.

Capitolul cel mai dezvoltat este cel dedicat „statutului minoritătilor nationale si etnice in dreptul international public” (p.93-126), pornind de la ideea că aceasta este o „temă ce nu se bucură de o prezentare aprofundată in cursurile asemănătoare din România”. Nu este locul aici să ofer argumente contrare. In primul rand, cărtile publicate la Cluj, după Tratatele de pace ce au urmat Marelui Război si care au impus un anumit tratament pentru minorităti. Apoi, mai recent, volumele semnate de Ion Diaconu, Bogdan Aurescu, volumele de documente publicate de mine in 1998 „Drepturile persoanelor apartinand minoritătilor nationale” (patru volume) sau volumul „Protecting minorities in the Future Europe – between Political Interest and International Law” ( Autori – Adrian Năstase, Raluca Miga-Besteliu, Bogdan Aurescu, Irina Donciu), etc.

Sigur, autorul isi face documentarea cum crede. Importante sunt tezele pe care le sustine. Iată, spre exemplu, la capitolul „principii fundamentale”, vorbind despre principiul autodeterminării popoarelor, include aici si „dreptul de autodeterminare al ‘nationalitătilor’ sau minoritătilor etnice, examinând situatia „poporului găgăuz” (p.43).

Este interesantă dezvoltarea de la paginile 114-117, in care se incearca argumentarea unei teorii combătută de doctrina de drept international din România, anume aceea că minoritătile, subiecte de drept ‘sui generis’, ar fi subiecte de „drept colectiv”. Iar minoritatea natională ar fi „o natiune in miniatură”. De aici, concluzia, pe care cei mai multi specialisti in drept international o resping, anume aceea că „minoritătilor trebuie să li se asigure…dreptul la autodeterminare”, ca drept fundamental dar si unele drepturi „de egalizare”, intre care „dreptul la autonomie” (p.123).

Nu vreau să intru in polemică cu opiniile profesorului Gyula Fabian. El are dreptul să le sustină, desi este ciudat că acestea sunt tezele promovate la Universitatea din Cluj, in contextul aniversărilor legate de Tratatul de la Trianon. Evident dacă aceste idei erau promovate la o universitate din Budapesta nu era nicio problemă. Eram obisnuit cu asa ceva.

Ludovic Orban spunea că Renate Weber nu era Avocatul poporului si că, in realitate, era avocatul PSD.

Al cui avocat va fi Gyula Fabian, atunci cand va avea inclusiv posibilitatea de a cenzura actele guvernului român?




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *