Bebeluș născut prematur, salvat de Sfântul Gherasim prin rugăciunile mamei și ale părintelui Isaia de la Cobadin

Articol disponibil în: Română

Cea mai înaltă realizare a unei femei este cea de a deveni mamă. Pentru o mamă cel scump dar primit de la Dumnezeu este copilul său. Nimic nu poate fi mai dureros, decât atunci când un părinte își vede puiuțul suferind și cât de chinuitor devine sentimentul că nu are puterea de a-i alina suferința și de a-l salva din ghearele morții.

Uneori, dragostea, răbdarea și credința ne pot fi puse la încercare atunci când nici nu ne așteptăm și după ce epuizăm toate mijloacele omenești, ridicăm privirea la cer și căutăm ajutor divin, cerând ajutor de la Bunul Dumnezeu și de la sfinți.

În următoarele rânduri, o tânără mamă din Constanța, mărturisește despre ”întâlnirea” sa cu Sfântul Gherasim, într-un moment de cumpănă al vieții și despre bucuria pe care a trăit-o atunci când rugăciunile i-au fost ascultate.

Bucuria nașterii celui de-al doilea copil, umbrită de probleme de sănătate. Nașterea prematură și complicațiile

Am născut în noiembrie, anul trecut (n.r. 2019) un băiețel de 1000 de grame, la vârsta gestațională de 7 luni (fără câteva zile)… Inițial, medicii mi-au spus că bebelușul e ok, trebuie doar să crească. După două săptămâni, lucrurile au început să se complice. Copilașul primea greu laptele meu, nu îl digera și nu lua în greutate. Am fost transferați la un spital de stat (eu născându-l într-un spital privat) și acolo a trebuit să stea în pauză digestivă aproximativ 10 zile, dar chiar și după această pauză primea foarte greu alimentația. Atunci, medicii ne-au spus că trebuie să facem mai multe investigații…

La primele analize de metabolism extins a apărut un semn de îngrijorare, trimițându-i pe medici cu gândul la o boală grea, a stomacului. Vestea a căzut foarte greu asupra noastră… ni s-a spus că nu o să trăiască mult.  …și chiar dacă supraviețuiește acestui episod, copilul nostru nu va avea o viață lunga și nici ușoară. Culmea a fost că toate aceste afirmații greu de ascultat erau doar presupuneri, dar care până la urmă aveau să fie întărite de un set complet de balize genetice. Am fost devastată, iar asta s-a petrecut era chiar în săptămâna dinaintea Crăciunului…

Adu-ţi aminte că, în ceasul când te năpădesc demonii, se uită la tine şi Domnul, să vadă cum îţi pui nădejdea în El – spunea Cuviosul Siluan Athonitul.

Am mers la biserică, am citit rugăciuni… toate astea în așteptarea analizelor finale de genetică! Într-una din zile, la spital, mămica unei fetițe, și ea născută prematur, văzându-mă destul de abătută și cunoscându-mi în linii mari povestea, se uita optimista la mine și îmi spune că ea cunoaște un părinte, care vorbește din suflet, alină durerea și te învață să te rogi. Pe moment, m-am uitat la ea și am zis în sinea mea: <<și eu știu să mă rog>>! Ea, a continuat și mi-a spus că a ajutat-o mult întâlnirea cu părintele Isaia și mă sfătuiește să încerc să îl caut. Am ajuns acasă câteva ore mai târziu. Nu aveam stare, nu îmi găseam locul, mă gândeam că trebuie să fac tot ce pot pentru copilul meu! L-am sunat pe părintele despre care abia aflasem și cu glasul destul de timid i-am povestit tot. Dumnealui m-a chemat imediat la el. M-am mirat! A fost zis și plecat.

Am ajuns foarte repede la Schitul Sfântului Gherasim. Părintele Isaia m-a primit și i-am povestit cu lacrimi în ochi durerea mea, iar el mi-a vorbit foarte calm, foarte cald, sigur pe el și foarte încurajator. Doamne, părea că toate s-au rezolvat acolo, în bisericuța lui, în fața lui… și atunci mi-a făcut cunoștința cu Sfântul Gherasim! Părintele mi-a prezentat pe scurt viața, minunile lui și puterea de vindecare. Într-un fel m-a încredințat sfântului.  Mi-a spus să mă rog cu încredere Sfântului Gherasim, să citesc zilnic cu toată forța mea acatistul și paraclisul sfântului cu o lumânare aprinsă, dar să cred în rugăciunea mea, să nu îmi pierd speranța! Bineînțeles că m-am agățat de acestă rugăciune ca de salvarea mea și am ținut cont de sfaturile părintelui.

La spital, medicii spuneau că o să dureze foarte mult analizele și că ei consideră că sigur va fi diagnosticat așa cum au preconizat, dar așteaptă doar ”hârtiile” să îi înceapă administrarea un tratament puternic. În acele clipe, eu auzeam în sinea mea doar cuvintele părintelui care spunea că trebuie să fie bine, că băiețelul e un luptător și că rugăciune Sfântului Gherasim e mare!!!

Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. (Luca 18, 27)

Bineînțeles că minunea a apărut în ziua de Ajun. După ce am ieșit de la biserică, m-au sunat de la spital și mi-au spus că analizele de genetică au ieșit mai repede decât sperau ei și toate sunt negative. Băiatul nu are nimic! Trebuie doar alimentat foarte ușor, cu pași mărunți și cu multă răbdare! Atunci, am simțit că înnebunim toți din familie de fericire! Și acum mă gândesc la Sfântul Gherasim și îi mulțumesc zilnic, pentru că rugăciunile lui au fost scăparea noastră.

După câteva săptămâni copilul a venit acasă și a început să crească frumos! Sunt o mama fericita și chiar dacă nu mai pot să citesc zilnic rugăciunile (fiind cu doi copii), găsesc întotdeauna timp să îi mulțumesc zilnic Sfântului și de asemenea, părintelui Isaia pentru ajutorul neprețuit.

Între timp am mers din nou la Schitul din Cobadin, la icoana Sfântului Gherasim, dar de această dată cu zâmbetul pe chip și am pus, așa cum se obișnuiește, ca recunoștință, o iconița cu un copilaș și reîntâlnirea cu părintele mi-a dat energie și curaj să merg mai departe! Acum, aștept să se încălzească puțin vremea de afară și apoi să îl duc și pe cel mic să-l cunoască pe părintele Isaia și să-l închin la icoana Sfântului Gherasim.