Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

Col. (rtg.) av. Constantin-Ștefan Șelaru: I-am denumit ca fiind BOZGORI și am fost blocat de Facebook. Ce înseamnă bozgor și de unde provine termenul

”Imediat a doua zi după oribila profanare a mormintelor eroilor militari înmormântați în Cimitirul de la Valea Uzului care s-au jertfit pentru Patrie m-am adresat Doamnei Ministru Carmen Dan solicitându-i ca să-i impulsioneze pe polițiști pentru identificarea grabnică a autorilor acestei infracțiuni care, după părerea mea, conține un pregnant iz de scandal, asemănător reteveiului care îl plimbi pe gard pentru a ațâța dulăul. Indiferent de pedeapsa care li se va cuveni legal, am propus Doamnei Ministru ca să se sfătuiască și cu juriștii din Comisia Juridică a Parlamentului pentru a conveni de comun acord asupra unei solicitări pe care să o avanseze către Guvernul Ungariei potrivit căreia, deoarece cetățenii români de etnie maghiară nu mai suportă existența în același cimitir a propriilor decedați în apropierea decedaților români, pentru aplanarea nemulțumirii lor să dispună de urgență deshumarea rămășițelor deedaților unguri și repatrierea acestora.

Doar cu titlu informativ vă informez că, după dialogul purtat cu dvs. și referirea mea la făptași pe care i-am denumit ca fiind BOZGORI respectând astfel specificarea expresă din Dicționarul universal al limbii române din 2007 care explică ferm faptul că, denumirile de BOZGOR, MAGHIAR ȘI UNGUR au exact aceeași semnificație fără absolut nici o diferență între ele. Cu toate acestea, pretinsa Comunitate Facebook condusă de o domnișoară ERIKA (?), constatând că astfel, deși nu m-am adresat lor, totuși i-aș fi jignit pe infractorii care au profanat cimitirul eroilor români și astfel, sfidând dispozițiile Constituționale ale art. 30 alin. 4 mi-a blocat timp de 3 zile iar de astăzi încă 7 zile orice posibilitate de a mai utiliza serviciile Facebook-ului. Drept urmare, am comunicat deja pensionarilor români și celorlalți colaboratori ai mei că, în ciuda tuturor serviciilor care își culegeau informațiile de pe Facebook, imediat după ce mă voi adresa Parchetului, voi renunța de urgență la această cale devenită improprie, abuzivă și nelegală fiind și deservită execrabil.

Cu tot respectul meu, Col. (rtg.) av. Constantin-Ștefan Șelaru”

Iată ce ne spune astăzi despre termen dexonline:

Să aflăm ce spun alții: – material preluat de pe eftimie.net

DE LA CE VINE CUVÂNTUL BOZGOR 

Citisem mai demult ceva despre originiea cuvântului, care nu era așa jignitor la origine, ci are legătură mai degrabă cu boscorodeala. Aici e o largă explicație pe tema asta care spune că bozgorii erau unul din triburile ungare, bașkirii, la fel ca ungurii, maghiarii și secuii. Deși la un moment dat bozgorii erau ok, unul din regii ungurilor i-a obligat să treacă la creștinism (ei fiind musulmani), că altfel belesc belingherul. O fi fost o oarecare rezistență de unde presupun că a căpătat sensul peiorativ printre unguri. Pentru că da, de obicei, ungurii sunt cei care insistă că termenul este unul jignitor pentru ei. Altfel, cel mai probabil, bozgor nu înseamnă om fără țară, ci, mult mai plauzibil „om cu mania persecuției”. Conform acestei gravuri ruseși care ni-i arată pe baskiri, bozgorii au fost, mai întâi, negri.

Urmează și o explicație de pe site-ul MaghiaRomania:

De unde vine cuvantul „bozgor”?

Ne raspunde noul membrul Limba Cailor, Kesztio, citandu-l pe un lingvist, Szilágyi N. Sándor.  Pe scurt, sunt unguri (si cred ca destui) care cred ca „bozgor” inseamna fara patrie si ar veni din expresiile slave (ruski?) ‘biez gora’ (fară munti) sau ‘biez gorod’ (fara orase), care la randul lor s-ar intelege ca si ‘fara patrie’.”Insa Szilágyi neaga acest lucru si arata ca la origine e o injuratura ungureasca, bazd meg, de care ar abuza maghiarii. Mai pe larg, aici.

Indiferent ce origine ar avea, „bozgor” este un termen pe cat de simplu in semnificatie, pe atat de plin de ura. Ca atare, nu vom permite folosirea lui in comentarii, decat daca se afla intre ghilimele si se refera in mod critic sau ironic la mentalitatea sovina. Asta ca sa nu se intrebe nimeni de ce i-a disparut cuvantul, sau chiar comentariul.

Și câteva comentarii la explicația de mai sus, de la cititorii site-ul MaghiaRomânia:

1.

Eu am fost mic, când am fost făcut „bozgor” pentru prima dată de „copiii” din jurul blocului, şi când i-am întrebat pe părinţii mei ce înseamnă, mi s-a dat explicaţia de „fără patrie”. Şi mi se pare o explicaţie bună, adecvată: românii ne urăsc pentru că suntem unguri, ungurii din Ungaria ne urăsc pentru că suntem români. Nicio ţară nu ne vrea. Deci… nu prea avem patrie.

Explicaţia lui Szilágyi N. Sándor mi se pare tras de păr şi e doar o încercare de înfrumuseţare al înţelesului acestei jigniri. Să fim serioşi şi să nu ne-mbătăm cu apă rece. Cuvântul-pe-care-nu-l-rostim nu s-a format din „bozmeg” şi „ungur„. Am avut vecini care auzindu-mă că vorbesc în maghiară strigau după mine „menie hozo piciaiabo”, adică „du-te acasă în piz*a mă-tii” şi nu se obosoeau să facă nu-ş-ce anagrame sau jocuri de cuvinte la care să stau eu să mă gândesc oare ce dracu’ a vrut să zică, ci scurt pe doi m-a expediau de aici…

Şi dacă tot suntem la capitolul jigniri, cuvântul „ungur” mie cel puţin mi se pare la fel de jignitor. Nu domn’e, eu nu m-am născut în Ungaria, pe mine să nu mă pui pe aceeaşi listă de execuţie cu cei de peste hotar. Eu m-am născut aici în Transilvania, aici mă simt acasă şi eu sunt MAGHIAR! Mă jigneşti dacă îmi zici „ungure”!

2.

eu nu cred că filingul meu de patrie, patriotism depinde de ce cred alţi oameni. oricum, in UE nu prea se mai pune problema (cel puţin pentru mine nu). dacă mă-ntreabă cineva din Budapest, răspund că ardeleancă, clujeancă. dacă mă întreabă cu intenţie naţionalistă, răspund că sunt român (cel puţin bunica a fost). dacă mă-ntreabă un român, spun că sunt maghiară.

despre cuvântul „ungur”: mie mi se pare la fel, adică nu prea-mi place să-l folosesc. cei care ştiu ambele limbi: e asemenea ca şi cum aş folosi olah (vlah) in loc de român.

3.

eu sunt unguroaica 100%, din parinti maghiari, nascuti si ei si bunicii si strabunicii in judetul Cluj, nu vad de ce ar trebui ca romanii sa invete ungureste pentru noi, eu ma descurc foarte bine in ambele limbi, daca vor e bine, vor sti o limba in plus, dar atat vreme cat ai fost la scoala ai invatat si romana, de ce trebuie sa ti se vorbeasca pe limba ta? Eu n-am avut niciodata probleme ca vorbesc ungureste, desigur ar fi fost urat s-o fac cand de fata ar fi fost un roman, dar atunci eu vorbesc romaneste. Scriu si vorbesc mai bine decat multi romani adevarati, si ma mandresc cu asta.
Inca ceva, momentan ma aflu in Germania, oare dupa teoria dumitale crezi ca au inceput ei sa invete maghiara sau romana, ca sa poata conversa cu mine? NUUU! Am invatat germana. Daca mergi oriunde in lumea asta mare ai sa inveti limba tarii daca vrei sa te descurci, cu atat e mai rusinos acasa in tara unde te-ai nascut sa nu stii limba oficiala.
Am fost facuta si eu bozgoroaica pentru prima data in clasa intai, m-am dus acasa si am intrebat si eu parintii, ei au spus sa ma fac ca nu aud.
Am avut prieteni si unguri si romani si tigani, care e om e om, care nu poate fi de orice natie, dar cei care se leaga de nationalitatea cuiva si-l categorisesc ca n-ar fi bun, sunt prosti. Nu nationalitatea sau limba pe care o vorbesti te face om.
Nu e rau sa stii mai multe limbi, e chiar o mandrie sa stii ca poti sa te descurci in orice limba nu? Cineva spunea: ‘Cate limbi vorbesti, de atatea ori esti om!’
Iar cu ‘nem tudom’ am patit si eu la piata la hostezeni, dar daca a vazut ca n-o bag in seama a dat-o tanti pe romaneste, asa n-am vrut eu ca m-a enervat, cum adica in Romania sa nu stie ea ce o intreb!? aveam atunci vreo 13 ani.
Apoi nu va mai spun cum ma enerva verisoara mea, cand venea la noi si vorbea numai ungureste, desi sotul meu nu intelegea o boaba, eu ii raspundeam in romana, ea ii dadea mai departe, surpriza a venit vara asta cand am revazut-o dand un interviu la Tv si culmea-stia dom’le romaneste si inca foarte bine! Culmea ca si clientii ei erau romani, n-as fi crezut!
O seara placuta va doresc! Am fost placut surprinsa de comentarii! Jos palaria si nu stiu de ce am convingerea ca sunteti tineri! Ura nu duce la nimic bun si te macina pe dinauntru!
A si nici mie nu-mi place cum suna ‘ungur’ dar ‘unguroaica’ merge, ‘maghiar ‘ e ok, dar ‘maghiara’ nu-mi place. suna ok, dar daca spun nu-mi place, in al doilea caz suna mai bine. Cel putin mie! Pa

4.

Fenomenul exista in mai multe limbi- uite si in spaniola de exemplu- „gringo”, termenul cu care ii jignesc mexicani pe americani tot ceva gen „strain” sau „fara tara” inseamna.

5.

Iată şi cum îşi denumesc francezii vecinii (când vor să ofenseze)
– germanii: LES BOCHES (e foarte insultant, echivalentul lui „you f***ing bloody german”). Devenit extrem de popular cu ocazia primului război mondial.
– britanicii: LES ROSBIFS (datorită obiceiurilor alimentare ale acestora, cu care francezii nu se pot împăca)
– luxemburghezii: LES LULUS
– chinezii: LES CHINTOQUES (este foarte insultant, şi folosit pentru orice asiatic)
– italienii: LES RITALS
– portughezii LES „pârtâgheş” (lejer ironic)
– arabii: LES BOUGNOULES, LES RABEUS (peiorativ în gura unui „alb”)
– evreii: LES FEUJ (folosit mai ales de către arabi)
Iar pentru americani: LES RICAINS (nu e o insultă).
În mod ciudat, evoluţia denumirii unui individ „de culoare”: iniţial se folosea „nègre”, chiar în gura aboliţioniştilor. Acum e absolut proscris. Termenul „noir” e corect în franceza literară, însă un pic suspect în vocabularul cotidian, folosirea lui creează o senzaţie de jenă. În jargon, e recomandată folosirea barbarismului „black”, foarte politically correct.

În Catalonia „mea”, spaniolii le spun catalanilor „los polacos” (polonezii: adică: oameni care vorbesc o limbă initeligibilă).
Catalanii foloseau termenul „xarnego” pentru imigranţii veniţi din Murcia, la origine, şi numele s-a extins la orice hispanofon din Spania proaspăt debarcat în Catalunya (şi care nu prea pricepe cum stau lucrurile acolo). Pentru (turişti) străini, se foloseşte termenul „guiri” (nu e chiar o insultă). Pentru francezi, „gavatxos” (foarte insultant). Cei din Barcelona sunt numiţi la ţară „pitxapins” – pentru că, în weekend, au obiceiul să parcheze la marginea şoselei într-un peisaj bucolic şi să urineze pe un pin, sau „camacos” pentru că ajunşi în mediul rural, de cum văd o vacă (sau un fluture, un tractor etc.) exclamă entuziaşti „oh, que maco” („vai, ce mişto!”

opel


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *