Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

George Bacovia, unul dintre cei mai importanţi precursori ai poeziei române moderne

Sajnos ennek a bejegyzésnek csak Román nyelvű változata van. A megtekintő kényelméért az alábbi tartalom alternatív nyelven jelenik meg. Rákattinthat a linkre az aktív nyelv módosításához.

Poetul George Bacovia (pseudonimul lui Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4/17 septembrie 1881, la Bacău. A fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.

George Bacovia, a terminat liceul la 22 de ani, a publicat prima carte la 35 de ani, iar verbele sale favorite – conform frecvenţei din poezii – erau „plânge” şi „ninge”.

Până să devină un reper al poeziei simboliste românești, tânărul Bacovia va urma cursurile instituțiilor de învățământ din Bacău, remarcându-se prin talentul deosebit la desen, muzica și literatura. Primele poezii le va scrie încă din gimnaziu, fiind profund influentat de simboliștii francezi: Verlaine, Mallarme, Baudelaire, Rimbaud s.a.. Se va face remarcat la cenaclurile lui Al. Macedonski prin poeziile sale, Plumb și Note de toamnă.

Simbolismul, ca mișcare artistică, a apărut în Franța în anii 1870, ca reacție la naturalism și parnasianism. Denumirea acestui curent este o propunere a poetului francez Jean Moreas. George Bacovia, e afiliat îndeobște modernităţii, fapt pe jumătate justificat, pe jumătate dintr-o prejudecată de ordin estetic (sau cel puţin dintr-o rezervă prudentă): cea a lipsei de receptivitate a literaturii tradiţionaliste la nou (cu care se confundă uneori originalitatea).

În poezia sa, Bacovia este un om trist și singur, marcat de obsesii, însă iubita, desi cadaverică, este prezentă. Bacovia este unul dintre puținii poeți români care a lăsat să se vadă în opera sa structura interioară a omului care scrie. Eul din opera sa este eul real. Pe Bacovia nu îl poți separa de poezia lui. Bacovia este unul dintre cei mai sinceri poeți, iar poezia lui este, într-un fel, o exorcizare, o autobiografie, un jurnal viu.

Văzut la început ca poet minor, treptat va fi recunoscut de critica literară ca unul dintre mai importanţi precursori ai poeziei române moderne.

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

George Bacovia s-a stins la Bucuresti, pe 22 mai 1957, la vârsta de 75 de ani.




Vélemény, hozzászólás?

Az e-mail-címet nem tesszük közzé. A kötelező mezőket * karakterrel jelöltük