IZVORUL TĂMĂDUIRII, ziua în care se sfințesc apele

Articol disponibil în: Română

În calendarul creștin-ortodox, prima sărbătoare importanta după sărbătorile pascale este Izvorul Tămăduirii, reprezentând totalitatea minunilor săvârșite de Maica Domnului asupra credincioșilor.

La originea acestei sărbători se afla o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.
Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împaratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului.
Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridica drept mulțumire o biserică și mai mare. Biserica zidita de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.

Izvorul Tămăduirii din timpul împăratului Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorul Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, acum ca izvor de nădejde și de vindecare.
În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfințire a apei. Credincioșii care participă la Sfânta Liturghie iau agheasmă pe care o folosesc la stropirea caselor, grădinilor și ogoarelor.

Termenul de „aghiasmă” vine de cuvântul grecesc „aghiasmos”, care își are originea în cuvântul „aghios”(sfânt). „Aghiasmos” se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apa sfințită.

Tradiţii şi obiceiuri

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”.

În această zi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.