Reorganizarea României în 23 de județe, vis devenit realitate la 2 ianuarie 1919
Articol disponibil în:
Română
La 2 ianuarie 1919, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România.
Acest consiliu a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920.
Din Consiliul Dirigent au făcut parte Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte.
Hotărârea prevedea împărţirea ţării noastre în 23 de judeţe şi numirea de prefecţi pentru fiecare dintre cele 23 de judeţe. Suplimentar, mai sunt numiţi încă trei prefecţi pentru primăriile din oraşele Arad, Cluj şi Sibiu. Consiliul Dirigent al Transilvaniei ia această hotărâre la puţin timp după formarea „României Mari“, la data de 1 decembrie 1918, când a avut loc unirea Transilvaniei cu România.
Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie de Marele Sfat Naţional, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Preşedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.
