Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

Sute de persoane au participat la comemorarea secuilor ucişi la Siculeni de trupele austriece

Sajnos ennek a bejegyzésnek csak Román nyelvű változata van. A megtekintő kényelméért az alábbi tartalom alternatív nyelven jelenik meg. Rákattinthat a linkre az aktív nyelv módosításához.

Sute de persoane au participat vineri, 7 ianuarie, în localitatea harghiteană Siculeni, la comemorarea secuilor ucişi în anul 1764 pentru că au refuzat să se înroleze în trupele imperiale austriece.
La eveniment au luat parte autorităţi locale şi judeţene, parlamentari UDMR, reprezentanţi ai altor organizaţii ale maghiarilor, precum şi Magyar Levente, adjunctul ministrului de Externe al Ungariei, Potabi Arpad Janos, secretar de stat, responsabil cu politica de solidaritate naţională în Guvernul Ungariei, dar şi ministrul Mediului din Guvernul României, Tanczos Barna.
Comemorarea de la Siculeni a început cu o liturghie şi s-a încheiat cu depunere de coroane la monument

 Levente Magyar a vorbit despre faptul că de-a lungul secolelor, obiectivul comun al marilor puteri care au venit peste maghiari a fost luarea sub ocupaţie, distrugerea trecutului şi identităţii, intimidarea, asimilarea sau alungarea. O altă trăsătură comună a acestora a fost, însă, şi aceea că „nu le-au ieşit socotelile”, şi că „şi-au săpat propriile morminte aici, în Bazinul Carpatic”.

Levente Magyar a declarat că, deşi teritoriul ţării a fost rupt în bucăţi în urmă cu o sută de ani, astăzi maghiarii reuşesc să se bucure de o unitate mai mare ca niciodată. În opinia sa, este o mare realizare că reprezentanţii politici ai maghiarilor participă la guvernarea României.

Ministrului Mediului din România, Barna Tánczos,  a precizat că exemplul vărsării de sânge de la Siculeni ne învaţă că „indiferent de situaţie, vârstă şi pericol”, pământul, căminul pentru care predecesorii au făcut atâtea sacrificii trebuie păstrat.

Am supravieţuit hoardelor tătarilor, jugului turcesc, armatelor ţariste şi imperiale, deciziilor istorice nedrepte, politicii de asimilare a statului; dacă a fost cazul şi s-a putut, cu arme în mână, dacă nu s-a putut, cu dinţii strânşi, muncind şi aşteptând vremuri mai bune, construirea viitorului, deschizând noi perspective pentru copiii noştri”, a spus politicianul.

În ceea ce priveşte viitoarele alegeri parlamentare din Ungaria, Barna Tánczos a spus că în opinia sa, în 2022 trebuie ales între a continuare şi blocaj. Adresându-se invitaţilor din Ungaria, a declarat: „noi, secuii, vom şti şi anul acesta – la fel cum am ştiut întotdeauna când a fost nevoie de noi – care este direcţia în care trebuie să mergem ca să avansăm, şi nu să facem paşi înapoi”.

Secretatul de stat Árpád János Potápi  a menţionat că la Siculeni „a venit de acasă, acasă”, întrucât tocmai în urma acestei vărsări de sânge, strămoşii săi au fugit din Ţinutul Secuiesc în Bucovina, ca mai apoi să se stabilească în Ungaria, la mijlocul secolului XX. În opinia lui Potápi, istoria a arătat, întodeauna, că cei care se consideră cei mai mare domni devin aroganţi şi în final eşuează.

*****

În 1764, în timpul vărsării de sânge de la Siculeni, trupele imperiale au omorât sute de secui din Ciuc, care au protestat împotriva recrutării efectuate de austrieci.

Vărsarea de sânge a fost precedată de faptul că în 1760, Maria Tereza a ordonat ca în Secuime să fie reorganizate unităţile de grăniceri care să se afle sub comandă imperială. Secuii s-au plâns că, potrivit noilor reguli, vor trebui să slujească şi în străinătate, sub comandă în limba germană, şi că nu îşi vor putea recăpăta vechile drepturi şi libertăţi – în schimbul serviciului militar efectuat. Mulţi dintre e s-au ascuns de recrutarea cu forţa, însă aproximativ 2500 dintre ei s-au adunat în Siculeni şi au întocmit o petiţie către Maria Tereza. În zorii zilei de 7 ianuarie 1764, trupele imperiale au atacat pe neaşteptate localitatea şi au rupt rezistenţa secuilor.




Vélemény, hozzászólás?

Az e-mail-címet nem tesszük közzé.