Întâmpinarea Domnului, una dintre cele mai vechi sărbători religioase creştine

Articol disponibil în: Română

Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creştine. Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie.

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare care reiterează momentul când, după rânduiala Legii vechi, Iisus trebuia să fie dus la Templu, unde a fost închinat Domnului şi a fost primit în braţe de către un om drept şi temător de Dumnezeu, cu numele Simeon, căruia i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până când nu va vedea pe Hristos Domnul. (Luca 2, 26).

Legea prevedea că primul născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu in a 40 a zi de la naștere, în amintirea pruncilor israeliți salvați de la moarte, prin sângele mielului pascal (Ieșirea 11 si 13).

În Templu au fost întâmpinați de bătrânul Simeon și de prorocita Ana. Pentru că după tradiția bisericească, Simeon facea parte din cele 70 de persoane care au tradus Pentateuhul din limba ebraică în greacă, pentru biblioteca regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajuns la textul „Iată Fecioara va lua in pântece și va naște fiu” (Isaia VII, 14), traduce cuvântul „Fecioara” prin „femeie”, căci era de neînteles ca o fecioara sa nască. Pentru aceasta neînțelegere, Dumnezeu i-a făgăduit ca nu va muri până nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioara Maria. Este prezentă și prorocița Ana, pentru ca ea era o prorociță ce avea menirea să adreseze mesajul din partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu.

Dreptul Simeon îl ia in brațe pe Mântuitorul rostind rugăciunea: „Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapâne, după cuvântul Tau, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feții tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32). Aceasta rugăciune este citită de fiecare data la slujba Vecerniei.

Întâmpinarea Domnului – date istorice

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc şi procesiuni în jurul oraşului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.

În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat dată sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, nouă dată a sărbătorii Naşterii Domnului).

Întâmpinarea Domnului – obiceiuri și tradiții

Întâmpinarea Domnului. În credinţa populară ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii până în doi ani erau unşi cu grăsime de urs. Se credea că astfel vor fi feriti de boli si vor deveni puternici precum ursii. Oamenii care erau blestemați erau trataţi în această zi prin afumare cu pîr de urs.

Se mai spune că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbră, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni, iar dacă cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbră şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.