Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

Kallo Katalin, nu renunță la srilankezi. A fost sunat de avocații lui Ștefan Mandachi pentru a le face transferul

Foto: Ștefean Mandachi/Facebook

Suceveanul Ștefan Mandachi, ajuns cunoscut după ce a asfaltat un metru de autostradă și a lansat campania ”România vrea autostrăzi” sub hashtag-ul #șîeu a descris, într-o postare pe facebook, situația în care se află angajatorii români și a criticat extrem de dur pe cei care își dau cu părerea fără să cunoască toate detaliile.

Atenție! Postarea a fost preluată integral în forma originală și poate deranja prin exprimarea folosită de autor!

”Pe zice ce trece sunt tot mai convins că unii sunt proști definitiv, neintenționat, irevocabil, iremediabil, ireconciliabil și ireversibil. Amin!” (am pus ghilimele ca să mă puteți cita în istorie).

O prietenă mi-a trimis o zgârietură de pe facebook a unui puchios: ”normal că somalezii și sri-lankezii acceptă așa ceva (adică salarii mici) de la patronii de căcat care nu oferă salarii decente”.

Bă boule, ieși la tablă! Tu știi cât costă să aduci UN SINGUR cetățean străin să lucreze într-o companie românească?
1. intermedierea, care poate varia între 1400 euro și 2500 euro
2. costul propriului angajat care se ocupă de recrutare (selecția consumă uriașe cantități de timp pentru resursele umane, care lucrează pe bani, nu pe surcele)
3. închiriere apartament + utilități 400 euro/ lună (eu atât plătesc pentru ei în Brașov, dar pot sta mai mulți în el)
4. taxă permis ședere la imigrări, 100 euro (numai când știi că trebuie să suni la ”imigrări”, te apucă transpirațiile)
5. aviz de muncă de la imigrări, 100 euro
6. avion, 500 europeni
7. training pentru că nu cunosc o boabă de română
8. acomodare, etc.

Dobitocii ăștia antologici care fac gargară, n-au avut în viața lor jumătate de angajat (și nici n-o să aibă, pentru că-s stupizi). Dacă-i pui să conducă un chioșc de tablă, îl vinde la fier vechi (fără bon).

Evident că îmi doresc să lucrez cu români. E mult mai ieftin și rămân cu bani. Toate liniuțele de mai sus nu se aplică dacă lucrezi cu români. Dar de unde să-i luăm dacă Statul român i-a alungat și acum ne pune bir ca să nu-i putem recupera și repatria? Dacă Statul ar introduce o politică națională de repatriere, banii ăștia ar putea ajunge tot la români.

E stresant și complicat să integrezi un străin să lucreze printre români. Îl înțeleg și pe patronul din Ditrău. Azi l-au sunat avocații mei să stabilim dacă și cum facem transferul. Omul nu mai vrea să renunțe la oamenii lui. Trece și el prin chinurile clasice ale angajatorului român: se trezește că n-are cu cine lucra. Vede și el în ce hal au adus TOATE GUVERNELE piața forței de muncă din România.

Eu din vreo 600 angajați, am doar trei srilankezi, care lucrează în Brașov. Nu-i cunosc încă. N-am ajuns în Brașov de aproape un an. Știți de ce? Pentru că am îmbătrânit pe drumul dinspre Bacău-Onești-Brașov cu 40 km/h, printre văi, dealuri și curbe. Da, știu că asta nu mai contează…

Băieții sunt harnici și n-au avut nicio reclamație până azi. Directorul General Spartan, Gabriel Melniciuc, mi-a spus că unul chiar merită avansat șef și că le va da gratuit tuturor meditații de limba română.

p.s.: și încă ceva, Purtătorule ilegal de creier: de ce pomenești numai de cel mai mic salariu din Spartan? De ce nu spui nimic și despre cel mai mare? Nu așa ar fi mai onest? Sau ăla nu se mai pune? Pentru ăla nu se plătesc impozite și taxe? Sau salariile mari date de patronii români nu mai intră la socoată?

Stai jos! Ești prost.

Am încheiat citatul.

Sâmbătă, după dezbaterea din Ditrău, antreprenorul a făcut publică intenția de a-i angaja el pe cei doi srilankeni, după ce recunoscut că a fost șocat de ostilitatea localnicilor împotriva străinilor. 

Eu dacă eram în locul patronului de la Ditrău nu aș fi renunțat la cei doi străini pentru nimic în lume. A fost laș, deși cine știe ce nebuni l-au presat… Știa cu ce probleme ne confruntăm noi antreprenorii, dar a tăcut. Eu preferam să închid restaurantul, să vând afacerea, să fac revoluție, dar n-aș fi renuțat la cei doi brutari. Nu pentru că sunt eu bun la inimă, ci ca o formă de protest împotriva Statului care a alungat toți românii peste granițe. I-a hăituit și pe angajați și pe patroni, până a rămas țărișoara golită.

Îi angajez eu ca brutari în orice restaurant de-al meu, cu riscul să pierd clienții sau să provoc răscoale. Ei să pună degetul pe hartă, avem locații în toată țara, îi pun șef de producție la panificație și postez poze cu mine și cu ei în locație. Cine poate să-mi dea detalii cum pot ajunge la ei, să-mi scrie urgent în privat. Sunt foarte hotărât!

Cât despre cei 300 de inși care țipă înverșunați… mă șochează, Doamne ferește, Doamne păzește, nu mi-am imaginat că mai pot vedea astfel de scene în 2020! Sper să pot să mă abțin, deși nu cred…

P.S. O să deschid cât de curând o franciză în Sfântu Gheorghe. Vor fi străini acolo, s-a priceput? Deși nu erau planificați! Asta ca să știe nebunii cu gândire feudală și să ne evite. Am voie să respect legea în țara mea, nu?




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *