Pelerinajele nu pot fi interzise. Curtea de Apel Bucureşti a anulat aberanta măsură a CNSU

De Viorela Gherasim Pe dec. 15, 2020

Articol disponibil în: Magyar Română

Curtea de Apel Bucureşti a anulat luni articolul dintr-o hotărâre CNSU care interzice participarea la pelerinaje a persoanelor din alte localităţi decât cele în care au loc evenimentele religioase. „Organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanele care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități”, este textul anulat de instanță. Decizia nu poate produce, însă, efecte pentru că prevederea apare și într-o hotărâre de guvern, care nu a fost atacată în instanță.

În motivare, Curtea de Apel explică că este neconstituțională prezența unui asemenea prevederi într-o decizie de natura juridică a unei hotărâri CNSU. Pe de altă parte, instanța spune că prevederea lasă loc unor posibile abuzuri. De asemenea, Curtea de Apel remarcă faptul că este acordată o atenție disproporționată domeniului vieții religioase prin adăugarea de reguli suplimentare în cazul pelerinajelor de sărbători, față de restricțiile generale în vigoare pe același interval temporal nelimitat, la nivelul altor segmente ale vieții sociale, cum sunt de pildă deplasările la sfârșit de săptămână pentru recreere/practicarea sporturilor de iarnă în anumite zone montane.

Extras din decizia Curții de Apel:

„În primul rând, se observă că nu există nicio limitare în timp a acestei interdicții, sau cu privire la localitățile/întinderea teritorială unde urmează să se desfășoare sărbătorile religioase, astfel încât se deduce în mod logic faptul că interdicția menționată se referă la o perioadă nedeterminată și vizează orice localitate de pe teritoriul României, cu excepţia celei de domiciliu, unde au loc astfel de manifestări, deși una din premisele care au stat la baza acestei hotărâri o constituie ”creșterea zilnică progresivă a numărului de persoane infectate, cu preponderență în anumite zone sau localități, care determină o presiune permanentă asupra capacității de gestionare a unităților administrativ – teritoriale și a sistemului sanitar.”
Reține Curtea de Apel faptul că prin Decizia nr. 157/13.05.2020 CCR a decis să admită excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituţionale „în măsura în care acţiunile şi măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale”. În motivarea soluţiei pronunţate, CCR a statuat că actul normativ care restrânge/afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor sau instituţii fundamentale ale statului „nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului”. Astfel, se constată că prin Hotărârea Comitetului Național nr. 47/2020 nu ar putea fi dispuse acțiuni și măsuri care să vizeze restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale, în speţă dreptul la libertatea religioasă, sub forma participării la slujbele religioase, întrucât această Hotărâre este un act subsecvent O.U.G. 21/2004 și fiind legislație secundară are menirea să dispună măsuri pentru asigurarea organizării executării Ordonanței de Urgență. În decizia menționată, CCR a reținut că actele de reglementare secundară au, de obicei, un grad sporit de instabilitate, suportând schimbări succesive în timp; delegarea implicită, prin omisiunea deliberată de reglementare la nivel de normă primară, a atribuției de reglementare a conținutului juridic al stării de alertă și a măsurilor necesare, determină o stare de incertitudine juridică, cu consecințe prejudiciabile asupra drepturilor persoanelor. Or, este de notorietate faptul că actele administrative cu caracter normativ pot fi emise numai pe baza și în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții normative care să înlocuiască legea.
Prin urmare, pentru a respecta dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, normele legale criticate, ce reglementează dispunerea unor acțiuni și luarea unor măsuri, trebuie să fie reglementate în mod previzibil și în limitele unor repere concrete, care să elimine riscul ca, prin ingerința autorităților administrative, măsurile să capete caracter abuziv sau restrictiv al unor drepturi sau libertăți. Or, astfel cum s-a reținut în considerentele anterioare, art.2 din Hotărârea nr.47/2020 nu reglementează în mod previzibil și în limitele unor repere concrete, deoarece se constată că nu există nicio limitare în timp a interdicției impuse, sau cu privire la localitățile/întinderea teritorială unde urmează să se desfășoare sărbătorile religioase. Așadar, Curtea de Apel constată, pe baza acestor argumente, că dispozițiile legale indicate în preambulul Hot 47/2020 nu cuprind în sine prevederi exprese și limitative referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți constituționale, iar modalitatea de redactare a art.2 din Hotărârea nr.47/2020 creează premisele unei aplicări discreționare și de adoptare a unor măsuri de restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților, aspect de natură să contravină atât principiului securității juridice, cât și principiului legalității restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți, în speță a dreptului la libertatea religioasă sub forma participării active la slujbele religioase din orice localitate din ţară, cu excepţia celei de domiciliu. Fiind un act infralegal, adică subsecvent legii, prin care se stabilesc în concret măsurile care urmează a fi luate în vederea gestionării situației de urgență, acestea nu pot decât să transpună normele legale. Actul administrativ de aplicare a legii nu poate deroga, nu se poate substitui și nici adăuga la lege.
Prin urmare, cum instanța de contencios constituțional a reținut că acțiunile și măsurile dispuse pe durata stării de alertă, în temeiul dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, nu pot viza drepturi sau libertăți fundamentale, cu atât mai mult prin acte normative secundare, cum este hotărârea contestată, nu se poate dispune în această manieră. Așa cum Curtea Constituțională a statuat în mod constant, din coroborarea normelor constituționale cuprinse în art. 53 alin. (1) și în art. 115 alin. (6) rezultă că afectarea/ restrângerea drepturilor sau libertăților fundamentale nu se poate realiza decât prin lege, ca act formal al Parlamentului.
Din principiile non-discriminării și neutralității statului rezultă obligativitatea statului de a interveni în domeniul vieții religioase într-o manieră similară cu viața socială non-religioasă. Prin dispozițiile contestate din Hotărârea nr.47/2020, Curtea observă că este acordată o atenție disproporționată domeniului vieții religioase prin adăugarea de reguli suplimentare în cazul pelerinajelor de sărbători, față de restricțiile generale în vigoare pe același interval temporal nelimitat, la nivelul altor segmente ale vieții sociale, cum sunt de pildă deplasările la sfârșit de săptămână pentru recreere/practicarea sporturilor de iarnă în anumite zone montane, unde aglomerația este de notorietate și este determinată de persoane venite din alte localități decât cele de destinație. Prin urmare, Curtea constată că aceste condiţii nu au fost respectate de pârâtă, astfel încât, prin reglementarea de la art.2 din H47/2020, a fost încălcată Decizia CCR nr.157/2020 pârâta continuând să rețină un temei legal declarat neconstituțional în măsura în care restrânge/suprimă drepturi fundamentale, adică art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 astfel încât va dispune anularea acestei dispoziții.

Decizia integrală este aici.

Sursa: stiripesurse.ro