Ziua Națională a Poporului Român (1 decembrie)

Articol disponibil în: Română

La mulți ani, România mea! Să ai fii demni și sănătoși în trup și spirit care să apere valorile autentice, adevărul și credința neamului!
La mulți ani, românii mei! Scrieți istoria în culorile drapelului și nu lăsați pe nimeni altcineva să vă decidă soarta.

Dumnezeu să ne ajute să ne trezim din amorțeală căzută și să fim în stare de a alege înțelept calea dreaptă și demnă pentru viitor.

1 Decembrie 1918: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.

Ziua de duminică, 1 decembrie 1918, era și ea parcă îmbrăcată de sărbătoare, deoarece noaptea ninsese și întreaga natură a fost învăluită în alb imaculat. Scriitorul Emil Isac a descris acea dimineață astfel: Se ivesc zorile. Ninge lin. Pe străzi defilează legiunea română, precedată de fanfara minerilor și a ofițerilor. Este o demonstrație cum nu s-a mai văzut vreodată, pe care niciun om de cultură nu se poate reține să nu o admire… Niciodată n-am văzut o asemenea masă de țărani. Este puterea ancestrală care defilează. Și toată lumea cântă… Masele așteaptă… unduindu-se ca un val puternic de oameni. Câteva momente și începe istoria… Participanții la Adunare au început defilarea dis-de-dimineață îmbrăcați cu haine de sărbătoare, împodobiți cu cocarde, încinși peste brâu cu tricolorul național sau avându-l trecut în diagonală peste piept, cu steaguri, încolonați în rânduri de câte patru și cântând cântece naționale. În jur de ora 7, duminică fiind, participanții s-au îndreptat către slujbele religioase ținute atât în biserica ortodoxă, cât și în cea greco-catolică, apoi delegații Marii Adunări s-au îndreptat către Sala Cazinoului, numită de atunci Sala Unirii, locul unde avea să se dea citirii rezoluției unirii și votării acesteia:

Sosirea membrilor Marelui Sfat este primită cu puternice ovații. Primul intră d. Goldiș în uralele întregii săli. Apoi rând pe rând N. Ivan, A. Cosma, Saftu, Giurgiu, Grapini, Ciser, Flueraș, Jumanca, T. Albani, Mihuț etc. Tineri și mici de statură sunt toți. Lumea îi primește cu simpatie și aclamări. Când intră în sală Imbroane, Ghiță Pop, Geni Goga, Șchiopul, refugiații noștri, în sală izbunesc din nou aclamările. Apar apoi arhierei, Radu, Popp, Frențiu, Hossu între ovațiile furtunoase ale tuturor. După ei, aclamat cu căldură Șt. C. Pop, apoi T. Mihali, maiorul Vlad și ofițerii din România: Băgulescu, Jeleriu, Mărculescu, înalță chipiile românești și salută adunarea extaziată.