Când militarii nu vor mai fi speciali

0

Articol disponibil în: Română

Foto: SMFT

 

Întotdeauna militarii au avut sentimentul că sunt speciali faţă de restul populaţiei şi nu din cauza unei pensii de serviciu, ci mai degrabă datorită specificului activităţilor. La prima defilare publică, vezi în ochii civililor admiraţie şi îţi dai seama că eşti diferit. Mergi în zone de conflict, chiar la război, conduci echipamente de zeci de tone, trimiţi rachete, proiectile şi bombe la ţintă şi ai mereu impresia că ai o misiune foarte importantă: eşti ultima linie de apărare.

Citeşti în ochii oamenilor că le dai speranţă, chiar dacă eşti la o ceremonie la întoarcerea dintr-o misiune, le scoţi nămolul din curte după o inundaţie sau le deszăpezeşti maşina şi casa după un viscol.

Majoritatea ofiţerilor aleg cariera militară de la 14 ani, când decid să urmeze cursurile unui colegiu militar. Nu se gândesc nici la soldă şi cu atât mai puţin la pensie. Cei mai mulţi o fac din instinct ca pe o chemare lăuntrică. Subofiţerii şi gradaţii cu atât mai puţin au interese financiare, veniturile lor (solda şi mai apoi pensia) fiind destul de modeste.

Nici stabilitatea nu mai este un mesaj bun pentru recrutare, în condiţiile în care peste 50.000 de militari au fost în misiuni externe, mulţi în cele mai periculoase zone de conflict.

Aşa se întâmplă de sute de ani, nu doar în România ci în majoritatea statelor. Militarii îşi îndeplinesc misiunile, iar politicienii se străduiesc să le asigure condiţiile necesare pentru victorie.

Din păcate, în ultimii zeci de ani, politicienii români au învăţat să folosească nemulţumirea oamenilor şi să le arate vinovaţi de serviciu pentru a-şi ascunde neputinţa în realizarea unor politici publice.

Iar când vine vorba de pensiile românilor, militarii sunt vinovaţii perfecţi, mai ales că ei nici nu-şi pot susţine public partea.

Nu pot critica modul de îndeplinire a misiunilor, deoarece toţi liderii civili şi militari din alte ţări i-au lăudat pe militari pe unde au fost, aşa că le este mai la îndemână să resusciteze subiectul pensiilor de serviciu, fără să abordeze domeniul apărării naţionale în ansamblul lui.

Ministrul Muncii a declarat, de curând, că impactul financiar este minim şi se pare că tot demersul se bazează mai degrabă pe calcule politice.

În loc să li se explice românilor de ce militarii din toate statele au pensii de serviciu, este mult mai uşor să faci o temă de campanie din asta, mai ales că alte realizări, în special pe domeniul Apărare, se lasă aşteptate.

Îi lovesc pe militari chiar în mândria lor de a fi speciali, de a avea o misiune importantă, de a fi gata să-şi îndeplinească misiunea cu preţul vieţii.

Cum ar fi dacă militarii nu ar mai fi speciali?

Toată această luptă politică însă s-ar putea să le trezească şi militarilor dorinţa de a nu mai fi speciali. Cum ar fi ca militarii să îşi desfăşoare activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariaţi. Lucrezi peste opt ore, vei fi recompensat suplimentar. După taberele de instrucţie şi misiunile care durează luni de zile te-ai putea îmbogăţi. Şi ar costa Guvernul mult mai mult să asigure menţinerea activităţii 24 de ore din 24 în unitâţile militare, deoarece ar trebui să angajeze mai mulţi oameni.

Cum ar fi ca militarii să se organizeze şi în sindicate şi să refuze să execute misiuni pe echipamente vechi de 40 de ani care mai degrabă le pun viaţa în pericol? Sau să refuze să schimbe garnizoana la ordin, funcţie de nevoile armatei.

Militarii ar putea să ceară dreptul la liberă circulaţie, să plece, în timpul liber, oriunde, oricând, fără să mai completeze prin registre, iar dacă este nevoie de ei să nu mai poată interveni.

Dacă mergem mai departe, militarii în activitate pot cere să se înscrie în partide politice şi chiar să candideze.

Şi nu în ultimul rând, posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri şi demonstraţii de protest ori de câte ori se consideră neîndreptăţiţi ar putea fi altă revendicare.

Mulţi militari ar putea profita de libertatea de a dezvolta o afacere sau de a-şi mai lua un loc de muncă.

Cam aşa ar arăta viitoarea armată a României, formată din oameni obişnuiţi, simpli angajaţi, cu drepturi egale tuturor românilor şi cu interese personale mai importante decât cele profesionale. Ar dispărea complet spiritul de corp care caracterizează în acest moment sistemul militar şi face o armată puternică.

Abordarea tratamentului egal al militarilor cu civilii, ar putea crea o astfel de armată. Nimic nu va putea să-i oprească pe militari să-şi ceară drepturile, conform celorlalţi români.

Nu vreau să credeţi că susţin actualul sistem al pensiilor militare de stat, care nu este unul perfect şi ar trebui îmbunătăţit. În ultimii 10 ani, legistaţia a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncţionalităţi în armonizarea tuturor situaţiilor.

Dar rezolvarea unor situaţii anormale, chiar a unor pensii care sunt mult peste un venit decent, trebuie abordată ştiinţific, cu argumente şi nu ca temă de campanie în an electoral.

Autor: Florin Jipa

Sursa: monitorulapararii.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy