Contractul cu zero ore de muncă, preferat de angajatorii din mai multe țări europene

Articol disponibil în: Magyar Română

În afară de contractele pe care le știm deja, firmele preferă să încheie colaborări prin contractul cu zero ore de muncă, cele care presupun un mini-job, contractul intermitent și alte modele care au atras atenția in ultimii ani. Se pare că un loc de muncă cu normă întreagă și contract pe perioadă nedeterminată nu se mai găsește la fel de ușor. Probabilitatea ca o persoană care caută de muncă să găsească un contract cu durată nedeterminată în Europa a scăzut cu 7,7% între 1998 si 2008.

Contractul de zero ore este cunoscut şi sub denumirea de „contract ocazional” şi este acea înţelegere între angajator şi angajat conform căreia angajatorul nu este obligat să garanteze un număr de ore minim pe săptămână, în timp ce angajatul nu este obligat să accepte munca, atunci când este solicitat. Angajatului i se poate cere să semneze că se va face disponibil pentru muncă atunci când este chemat la muncă, fără a se stipula numărul de ore de muncă sau de câte ori ar fi chemat la muncă.

Contractul de muncă de zero ore conferă angajatului mai toate drepturile pe care le are şi angajatul cu un contract de muncă normal – adică dreptul la concediul de odihnă anual, la salariul minim pe economie şi toate celelalte.

Conform unui studiu realizat de o organizație de profesioniști în resurse umane, în Anglia există peste un milion de persoane angajate în baza unui contract cu zero ore de muncă. Acest tip de contract nu garantează nici timpul de lucru, nici un salariul minim, iar angajatul poate fi înștiiințat cu privire la ziua sa de muncă cu o zi inainte.

În Germania, au fost introduse mini-locuri de muncă, contracte pentru șomerii pe termen lung, plătite cu aproximativ 400 de euro pe lună, limitate la 15 ore pe săptămână, care sunt scutite de impozite și contribuții sociale. În prezent, 7,4 milioane de oameni au un astfel de mini-job și 1,4 milioane sunt plătite cu mai puțin de 5 euro brut pe oră.

Italia a creat o serie de noi contracte temporare: „acord pe proiect”, „contract intermitent”, „furnizarea de servicii ” (care nu acordă beneficiile protecției sociale titularului) .

Multe țări europene (Spania, Italia, Portugalia și Franta) încearcă să promoveze angajarea prin contracte pe durată nedeterminată, prin subvenționări, facilitând concedieri sau crescând impozitarea contractelor pe termen scurt.

Sursa: legislatiamuncii.manager.ro.

Sursa: ZPN