Dragoste de muzică – Interviu cu Noémi Karácsony și Geanina Sălăgean

Articol disponibil în: Română

 

Noémi Karácsony este mezzo-soprană, Geanina Sălăgean este instrumentistă și profesoară de pian la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București. Ambele au absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, continuându-și studiile de masterat și doctorat.

Au în comun dragostea pentru muzica veche (gen muzical în care se perfecționează încă), dar și Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, la care au participat în repetate rânduri.

La ediția din acest an a festivalului au cântat însă pentru prima dată împreună, ocazie cu care le-am provocat pe cele două la o discuție.

A rezultat un interviu sincer despre plăcerea de a cânta, despre muzica veche, despre festival și compatibilități muzicale, despre timp liber și incertitudinea generată de pandemie.

 

Pentru că amândouă vă perfecționați în muzica veche, ați putea explica, pe înțelesul tuturor, ce presupune ca un muzician să se perfecționeze în acest gen muzical?

 

Noémi: Cred că lucrările ce aparțin categoriei la care facem referire drept muzică veche contribuie într-o mare măsură la aprofundarea și îmbogățirea orizontului unui artist liric. Însă, posibilitatea de a interpreta vocal anumite lucrări ce aparțin epocii medievale, Renașterii sau Barocului muzical este condiționată, într-o mare măsură, de disponibilitățile vocale și tehnice ale cântărețului. Trebuie respectate anumite cerințe ce țin de emisie și stil, cerințe pe care le putem înțelege dacă studiem tratatele scrise și publicate în epocile respective.

Cu toate acestea, sunt de părere că aceste exigențe ale muzicii vechi trebuie adaptate la specificul vocal al interpretului.

Personal, eu nu sunt de acord cu emisia „albă”, lipsită de vibrato, a sunetelor. Vibrația naturală a sunetului este necesar să fie păstrată, aceasta colorând și înnobilând sunetul și întreaga concepție asupra discursului vocal. Cred că este datoria oricărui muzician să descopere și să încerce să înțeleagă fiecare epocă stilistică, să studieze tratate cu privire la interpretare, să cunoască întregul context istoric și estetic, ceea ce va oferi interpretărilor sale profunzime și naturalețe.

 

Geanina: Studiul muzicii este o provocare pentru orice artist, mai ales în această perioadă, când suntem solicitați cu multe activități online. Muzica înseamnă pentru mine un mod de exprimare real și plăcut, seninătate și liniște. Întotdeauna mi-a plăcut să studiez la instrument, iar această activitate a fost pentru mine relaxantă, deși uneori necesita mult efort și determinare. Pianul a fost instrumentul copilăriei mele, un instrument la care am cântat cu plăcere, iar astăzi studiez cu aceeași bucurie și satisfacție orga și, mai nou, clavecinul.

Interesul pentru muzica veche a fost un motiv în plus să studiez cu plăcere orga și clavecinul, două instrumente care exprimă foarte bine acest gen de muzică.

Nu vreau să spun că piesele din repertoriul clasic, romantic, modern sau românesc nu le interpretez cu plăcere, însă în fiecare stil – și mai ales în cel baroc – există lucrări și compozitori cu care sufletul meu rezonează mai mult. Perfecționarea într-un anumit gen presupune studiul instrumentelor și al lucrărilor reprezentative pentru acea epocă, precum și audierea și analiza lucrărilor, cunoașterea contextului istoric și cultural al perioadei respective.

 

Există un prag în cariera unui muzician, dincolo de care poți spune că nu mai ai ce învăța?

 

Noémi: În nici un caz. În acest sens, am să reiau afirmația pe care au făcut-o numeroși compozitori și interpreți, care au considerat că o viață ar trebui dedicată studiului, iar o altă viață, interpretării propriu-zise. Cu toate acestea, consider că este necesar să ne străduim să îmbinăm tehnica și interpretarea, încă de la început, deoarece sunetele nu fac decât să sublinieze trăirile și emoțiile pe care le experimentăm (n.r. Noémi este momentan doctorand la Universitatea „Transilvania” din Brașov).

 

Geanina: Se spune că Ludwig van Beethoven ar fi zis că „muzica este o revelație mai mare decât toată înțelepciunea și filosofia”. Așa că este mult de explorat și de cunoscut. Faptul că am studiat două programe de licență în instituții muzicale diferite (n.r. între 2015 și 2019, a studiat orga la Universitatea Națională de Muzică din București – unde este momentan doctorand –, iar din 2019, a continuat să studieze orga la Universitatea „Transilvania” din Brașov, sub îndrumarea prof. dr. Steffen Schlandt) este un argument în favoarea ideii că și în domeniul muzical cunoașterea poate continua la alte niveluri și în forme diverse.

Muzica este, așa cum am spus anterior, un mod de exprimare și, mai ales, studiul unui instrument nou este, ca și al unei limbi străine, o metodă eficientă pentru întinerirea minții și a spiritului.

 

Ați participat în repetate rânduri la Universitatea de Vară a Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc. Ce învață un muzician în cele câteva zile de eveniment și cum îi poate îmbogăți cariera această experiență?

 

Noémi: Universitatea de Vară, precum și Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea-Ciuc, sunt evenimente pe care le aștept cu nerăbdare în fiecare an. Aș putea să le compar cu o oază de liniște și lumină, în care devine posibilă îmbogățirea mea ca interpret și ca om, datorită muzicii și a contactelor pe care le pot avea cu alți muzicieni. Atmosfera este deosebită: aici muzicienii învață unii de la alții, interpreții cu mai multă experiență sunt extrem de generoși cu cei aflați la început de drum, îi susțin și îi încurajează.

De fiecare dată, am simțit că în acele câteva zile am învățat foarte multe, orizontul meu s-a lărgit și a devenit posibilă apropierea mea de acel ideal vocal și sonor pe care îl caut.

Am avut aici posibilitatea de a cunoaște artiști minunați, cu care am păstrat legătura și în afara acestui eveniment, iar aceste întâlniri au contribuit la formarea mea ca om și artist.

Cu siguranță voi reveni la aceste evenimente de excepție. Felicitări celor care se ocupă în fiecare an de organizare! Dedicarea lor se simte în calitatea evenimentelor muzicale și în atmosfera înălțătoare.

 

Geanina: La Universitatea de Vară a Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc am participat anul trecut la două cursuri de măiestrie: unul de orgă, cu doamna prof. univ. dr. Ursula Philippi (sub îndrumarea căreia am lucrat încă din anul II de studii), iar celălalt curs a fost de clavecin, cu doamna prof. dr. Mária Fülöp. A fost un eveniment la care m-am simțit bine, am învățat lucruri care au determinat schimbarea anumitor direcții în dezvoltarea mea muzicală și m-am bucurat de un cadru natural deosebit din Ținutul Secuiesc.

Desfășurarea pe mai multe zile și în locuri diferite a cursurilor, concertele de final, repertoriul abordat, informațiile primite, căldura oamenilor și calitatea profesională de care m-am bucurat mi-au lărgit orizontul despre lumea fascinantă a orgii și a clavecinului.

Această experiență pozitivă m-a îndrumat către Transilvania pentru studiile de master unde, de asemenea, mă bucur de îndrumare de calitate, de oameni deosebiți și de un cadru muzical de excepție. Mă bucur că în acest an am avut oportunitatea să revin și să cânt împreună cu Noémi în cadrul acestui festival.

Îmi place publicul de aici, apreciez nivelul lui de educație muzicală și pot să spun că am simțit încă de anul trecut căldura și aprecierea pe care o arată pentru artă. De asemenea, sunt recunoscătoare pentru oportunitățile pe care le-am avut în a stabili relații frumoase cu profesori, cursanți și alți artiști care au participat la festival și pot să confirm că aceste relații au continuat și după încheierea evenimentului.

 

La ediția din acest an ați cântat pentru prima dată împreună. Ce anume face ca doi muzicieni să fie compatibili? Ce vă face pe voi două să fuzionați?

 

Noémi: Cred că este fundamentală dorința de a-i cunoaște și de a-i înțelege pe cei de lângă noi, să descoperim care sunt trăsăturile care ne unesc și care sunt lucrurile care ne deosebesc. Frumusețea și bogăția unei interpretări vine din îmbinarea armonioasă a asemănărilor și a diferențelor.

Atunci când am pornit la drum cu această lucrare (n.r. Cantata BWV 170), știam doar că Geanina este un muzician, un pedagog și un interpret foarte bun. Nu am considerat partea instrumentală un simplu acompaniament, ci am dorit să putem crea un dialog între voce și instrument. Cred că această compatibilitate devine ceva firesc atunci când încerci să creezi un tot unitar, un bloc sonor compact, în care vocea și instrumentul devin una.

 

Geanina: Da. A fost prima dată când am cântat împreună cu Noémi. Cred că un lucru esențial pentru compatibilitate într-o formație muzicală, pe lângă calitățile interpretative artistice deosebite, este în primul rând faptul de a-l simți pe celălalt, de a-l urmări, de a-l susține și uneori de a-l conduce. De asemenea, când folosești cuvântul „artist”, ar trebui să poți exprima transparență, curaj, vulnerabilitate, deschidere, visare, altfel spus, capacitatea de a te exprima într-o manieră frumoasă, creativă, autentică și profundă. A fost o plăcere să cânt cu Noémi, iar faptul că am lucrat împreună pentru acest eveniment m-a îmbogățit foarte mult. La această colaborare am apreciat deschiderea de a asculta, dispoziția de susținere reciprocă, precum și preocuparea atentă de a respecta opiniile și sugestiile muzicale pentru soluționarea oricărei probleme tehnice sau de interpretare.

 

Ați interpretat, cu această ocazie, o lucrare importantă de Bach (Cantata Vergnügte Ruh, beliebte Seelenlust, BWV 170). Cât de provocator a fost, din punct de vedere tehnic, să interpretați această lucrare? Cât de provocator este, în general, să interpretezi Bach?

 

Noémi: Prima mea întâlnire cu această lucrare a avut loc acum 10 ani. Pentru mine a fost și va rămâne întotdeauna una dintre cele mai frumoase lucrări compuse de Bach, iar faptul că am putut interpreta această lucrare la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea-Ciuc, într-un cadru atât de deosebit, este un vis împlinit.

Din punct de vedere tehnic, lucrarea s-a dovedit mai puțin accesibilă pentru mine până în anii din urmă, dar posibilitatea de a o putea aborda în sfârșit mi-a adus numeroase beneficii din punct de vedere vocal. Deși poate părea un clișeu, mărturisesc că studiez lucrări compuse de Bach aproape zilnic, indiferent ce repertoriu abordez la momentul respectiv. Călătoria mea în lumea muzicii a început ascultând în copilărie lucrările lui Bach, care este și va rămâne unul dintre compozitorii cei mai apropiați sufletului meu. Recomand cu căldură tuturor interpreților să revină iar și iar la creația sa.

 

Geanina: Interpretarea acestei cantate a fost o provocare pentru mine din mai multe puncte de vedere. În primul rând, timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție pentru studiu individual și apoi în duet. În al doilea rând, interpretarea compozitorului J.S. Bach nu este întotdeauna ușoară pentru un organist nici pe un instrument baroc, cu atât mai mult pe un instrument romantic, cum a fost cel pe care am cântat.

Iar în al treilea rând, a fost faptul că am cântat pe un instrument nou, într-o sală nouă, ceea ce înseamnă pentru un organist registrații noi și articulație potrivită pentru sala de concert.

 

Noémi, cum se simte un muzician scriind? (știu că semnezi și articole muzicale J).  Geanina, te simți împlinită ca profesor de pian? Cum sunt elevii tăi de la Lipatti?

 

Noémi: Formularea unor idei legate de muzică, artă sau interpretare m-a ajutat foarte mult în ceea ce privește conturarea și cristalizarea propriei viziunii asupra artei. De asemenea, interpretările mele muzicale au căpătat mai multă culoare, tocmai datorită faptului că a început să devină tot mai clar ce îmi doresc de la lucrările muzicale, cum pot exprima vocal ceea ce înțeleg și percep din ideile pe care compozitorul le-a notat în partitură.

 

Geanina: Pianul a fost pasiunea mea de copil, care mi-a deschis noi orizonturi, cum sunt cele de astăzi. Este un instrument la care și astăzi cânt cu plăcere, însă nu la fel de mult ca la orgă. Cred că orga este instrumentul cu care rezonez și care mă face să fiu aproape de Dumnezeu, prin faptul că de cele mai multe ori El este în biserică, prin repertoriul deosebit de bogat, și de multe ori cu mesaj religios, și prin posibilitățile sonore calde, pătrunzătoare, penetrante și chiar foarte puternice de multe ori. Pur și simplu îmi place și mă identific cu el.

Acest lucru nu înseamnă că nu îmi mai place să fiu profesor de pian. Toți elevii mei sunt mici artiști, cu care am rezultate și satisfacții deosebite și avem relații frumoase. De-a lungul timpului am avut rezultate deosebite la concursuri naționale și internaționale, dar am avut și alte genuri de activități, cum ar fi recitaluri, concerte, emisiuni tv, proiecte umanitare sau excursii. Relația profesor–elev în clasa noastră este una foarte apropiată și caldă, care se prelungește și dincolo de școală.

 

În ce fel a fost influențată cariera voastră de situația generată de epidemia de COVID-19? Ce v-a luat și ce v-a dat?

 

Noémi: Cred că a fost o perioadă în care am putut să petrec mai mult timp cu mine, mi-am regândit și reorganizat prioritățile, am avut mai mult timp să scriu și să citesc. Aș dori să cred că această perioadă mi-a dat, și nu mi-a luat: mi-a dat luciditate, mi-a dat răbdare, mi-a dat înțelegere.

 

Geanina: Situația actuală legată de epidemia de COVID-19 ne-a afectat foarte mult. Lipsa contactului permanent, esențial desfășurării oricărui act artistic, nu doar că demotivează, ci face ca întreg procesul educativ să fie mult mai dificil. Lipsesc mijloacele tehnice pentru a desfășura actul artistic adevărat și nu simți realitatea în online.

Această situație m-a făcut să am mari îndoieli cu privire la ideea de școală online pentru învățământ vocațional. Formațiile corale și instrumentale nu își pot desfășura activitățile muzicale dacă nu lucrează împreună. Publicul, de asemenea, are un rol esențial în devenirea unui artist, dar spațiul online anulează această contribuție. Probabil că epidemia ne-a dat mai mult timp de stat acasă, însă nu un program mai liber.

 

Ce fac Geanina și Noémi atunci când nu cântă?

 

Noémi: Atunci când nu cânt sau studiez, îmi place foarte mult să fac plimbări lungi, să fiu în natură, să citesc sau să petrec timp cu cei dragi.

 

Geanina: Atunci când nu studiez sau predau, citesc, scriu la teza de doctorat, fac sport sau o plimbare în natură. De asemenea, îmi place să prepar rețete delicioase, îngrijesc trandafiri, fotografiez sau uneori pictez.

 

Ce vă doriți cel mai mult de la anul 2021?

 

Noémi: Mi-aș dori să fie cel puțin la fel de bun cum a fost anul 2020, să văd mai clar lucrurile bune din jurul meu și, bineînțeles, să am ocazia de a reveni la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc.

 

Geanina: Îmi doresc să mă perfecționez mai mult la cele două instrumente (orgă/clavecin), să-mi finalizez studiile actuale și să susțin mai multe concerte. De asemenea, doresc să-mi perfecționez o limbă străină deja cunoscută și să învăț una nouă. Vreau să se termine această pandemie, ca să nu mai fie atâta suferință și să pot vizita locuri noi și să mă bucur de alte rezultate frumoase pe plan artistic și profesional.

 

Interviu realizat de Oana Borviz