Ziua Poeziei Maghiare

Articol disponibil în: Magyar Română

Pe 11 aprilie parcă toți ne amintim de Ziua Poeziei Maghiare, sau de József Attila, sau dacă ne amintim de ambii, cu atât mai bine. La Biblioteca Municipală Miercurea Ciuc, la teatrul din reședința de județ, în presa scrisă și în mass media, peste tot este prezentă Poezia. Da, cu majusculă. Chiar și dacă numai pentru o singură zi. Se spune că primăria ar fi ultimul loc unde ai găsi poezie, că acolo oamenii vin cu treburi și nu pentru altceva. Ei bine, la primăria din Miercurea Ciuc s-a instalat poezia.

S-au afișat poezii pe ușile de birou ale instituției, ca să poată citi un vers intrând sau ieșind, colegii, și deopotrivă și solicitanții veniți cu treburi pe la primărie. Devenim un pic mai mult fiecare dintre noi, după citirea unei poezii. Colega noastră, Szabó Ferenczy Krisztina, care de fapt s-a alăturat imaginației Centrului Cultural Județean Harghita, a afișat pe ușile birourilor poezie de o mie de feluri. Cum de altfel poezia maghiară este și ea de o mie de feluri (Pilinszky, Petőfi, Dzsida, Csokonai, dar și Weöres, Eminescu, Ana Blandiana , precum și Walt Whitman, tradus de Kosztolányi). Pe 11 aprilie, dimineața la 7:30 fiecare s-a putut întâlni cu poetul preferat și poezia preferată, în versificația favorită. Planul s-a dovedit a avea succes, surpriza a fost totatlă, iar ziua a fost într-adevăr Ziua Poeziei Maghiare.