Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.

146 de ani de la naşterea lui Octavian Codru Tăslăuanu

Octavian Codru Tăslăuanu s-a născut la 1 februarie 1876, în comuna Bilbor, județul Harghita.


A fost al doilea dintre cei 11 copii ai preotului Ion Tăslăuanu din Toplița, și al Anisei (născută Stan), țărancă din Bilbor.

Octavian C. Tăslăuanu a fost căsătorit de două ori. Prima oară a fost căsătorit cu Adelina Olteanu-Maior. Mariajul a durat din anul 1906 până în anul 1910, când Adelina moare, la doar 33 ani.

A doua căsătorie a început în anul 1918. A fost căsătorit cu Fatma Sturdza, pe care o cunoscuse pe front, când aceasta era infirmieră.

Studiile

Între anii 1884-1889 urmează cursurile şcolii primare din Sânmiclăuş.

În 1889 urmează cursurile liceului românesc din Năsăud, pentru ca în anul 1890 să treacă la liceul din Braşov. În anul 1892 se mută la liceul din Blaj. Bacalaureatul  îl ia în anul 1895, la liceul din Năsăud.

Între 1898-1902 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.

Activitatea

În anul 1894 s-a implicat activ în manifestaţiile de susţinere a memorandiştilor, care erau judecaţi de autorităţile ungare.

În anul 1895 s-a angajat practicant la cancelaria notarială din Bicaz.

În 1896 s-a angajat institutor la Institutul „Frateş” din Craiova.

În anul 1897 fost încorporat în armata austro-ungară, făcând stagiul militar în Regimentul 87, la Triest, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă.

În 1902 a primit postul de secretar la Consulatul General al României de la Budapesta. În această perioadă a colaborat la publicaţia „Luceafărul” şi s-a împrietenit cu Octavian Goga. În 1904 va deveni proprietarul şi editorul acestei publicaţii.

În 1905 a participat la serbările legate de inaugurarea Muzeului Astra de la Sibiu, iar în anul următor va muta sediul „Luceafărului” în acest oraş. Din anul 1906, Octavian C. Tăslăuanu va fi secretar administrativ al ASTREI. În toamna aceluiaşi an, el devine redactor-responsabil al „Luceafărului”, iar Octavian Goga va fi directorul.

Din anul 1909 apare publicaţia „Transilvania”, sub conducerea lui Octavian C. Tăslăuanu, care va continua să se îngrijească și de „Luceafărul”. A reorganizat, în anul 1911, „Biblioteca poporală a Asociaţiunii”.

În anul 1914 a fost înrolat în armata austro-ungară, ca ofiţer, şi trimis pe frontul din Galiţia. A dezertat din armata austro-ungară, trecând în România şi înrolându-se voluntar în armata română.

La 1 Decembrie 1918, la Marea Unire de la Alba Iulia, a fost ales membru al Marelui Sfat Naţional din Transilvania. Rapiditatea evenimentelor a dus la imposibilitatea participării sale la acest măreț act național.

În 1919 ajunge deputat a fost ales deputat de Tulgheş din partea Ligii Poporului. Face să reapară revista „Luceafărul”, de această dată la Bucureşti. Tot în anul 1919 a înfiinţat, la Cluj, Tipografia şi Institutul de editură „Ardealul”. A fost ales vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

Este ministrul Comerţului şi Industriei (perioada 13 martie – 16 noiembrie 1920) şi respectiv ministrul Lucrărilor Publice (16 noiembrie – 1 ianuarie 1921), în Guvernul Alexandru Averescu.

În 1926 devine senator de Mureş.

În anul 1921, Octavian C. Tăslăuanu a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului român, Ordinul Naţional Steaua Românei”, versiunea pentru militari având pe revers două spade.

În anul 1941 a înfiinţat la Bucureşti săptămânalul „Dacia”, care a apărut doar în câteva numere.

Moartea

Răpus de o lungă suferință, în data de 23 octombrie 1942, se stinge din viață la vârsta de 66 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu din București. În memoria lui Octavian C. Tăslăuanu, revista Luceafărul, Anul II, Nr. 12 din decembrie 1942, publică o serie de însemnări din viața și activitatea acestuia, avându-i ca autori pe Ion Agârbiceanu, Ilie Dăianu, Petre Poruțiu, Aurel P. Bănuț și Victor Papilian.

Opera literară

  • Originea Huniadeştilor
  • Calendarul Asociaţiunii (1911-1912)
  • Trei luni pe câmpul de război (1915)
  • Hora obuzelor – scene şi icoane din război (1916)
  • Studii politice (1924)
  • Generaţia „Luceafărului” (1929)
  • Politica economică a României – 1930 (1930)
  • Valuri politice (1931)
  • Sub flamurile naţionale (1935)
  • Amintiri de la „Luceafărul” (1936)
  • Octavian Goga – Amintiri şi contribuţii la istoricul revistei „Luceafărul” – partea I – Epoca budapestană 1902-1906 (1936)
  • La un popas (articol publicat postum în 1976, scris în 1936)

surse: Enciclopedia României, Luceafărul




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.