Cum s-a ajuns de la un hotel — clădire monumentală și simbol al orașului —, Hotelul Bodoc din Sfântu Gheorghe, la parcarea improvizată din prezent și la Centrul Multicultural pe care autoritățile și-l doresc în viitor?

Articol disponibil în:

Hotelul Bodoc a fost achiziționat de autoritățile locale în anul 2014, cu suma de 745.000 de euro, și a fost demolat anul trecut, operațiunea costând municipalitatea aproximativ 2,6 milioane de lei (peste 500.000 de euro), după decenii în care imobilul a fost păstrat într-o stare dezolantă, pentru a justifica nevoia acută de a-l șterge de pe fața pământului.

Demolarea s-a desfășurat întocmai cum și-au dorit cei aflați la conducerea orașului: rapid, în doar șase luni — foarte puțin în comparație cu cei aproape 20 de ani de când unii așteptau momentul cu pricina. Evenimentul a fost prezentat ca un triumf capitalist, după ce, câțiva ani la rând, hotelul a fost etichetat drept o „relicvă a comunismului” de către autoritățile locale, în speranța că astfel vor convinge câteva minți amorfe că acesta este chiar un lucru bun de făcut.

Dintre ceilalți, unii au mai comentat pe Facebook sau pe unde au mai reușit, spunând că lista imobilelor cu iz comunist din oraș ar fi aproape nesfârșită: Palatul Poștei, Blocul ADAS și mai toate blocurile din cartierele orașului sau chiar Magazinul Șugaș. Alții și-au dorit ca măcar o bucată de cărămidă ori faianță să fie expusă sau, cel puțin, existența Hotelului Bodoc să fie amintită printr-o fotografie în cadrul Muzeului Comunismului, pe care șefii orașului îl pregătesc cu seriozitatea cuvenită.

În perioada scursă de la achiziție și până la demolare, autoritățile locale au declarat că au fost luate în calcul mai multe variante de reconversie, însă niciuna nu a fost considerată suficient de potrivită. Fără nicio intervenție, timpul a trecut și, evident, fosta clădire s-a degradat considerabil.

Așadar, numai pentru achiziția imobilului, demolarea, curățarea și eliberarea terenului central, bugetul local a acumulat un cost total de peste 1,2 milioane de euro.

Revenind în prezent, pe locul fostului hotel se află… nimic.

În viitor, aceleași autorități locale își propun construirea unui „Centru Multicultural”, care ar putea foarte bine să fie doar „cultural”, din moment ce va promova o singură cultură. Întărim această idee prin precizarea faptului că principalul finanțator al proiectului este Guvernul Ungariei, care va acoperi costurile de proiectare și construire a noii clădiri, de 25.000 de metri pătrați, printr-o finanțare de peste 10 milioane de euro.

Se dorește ca noul centru să găzduiască Biblioteca Județeană „Bod Péter”, Filarmonica Ținutului Secuiesc, Teatrul „Tamási Áron”, Teatrul de Mișcare „M Studio”, Teatrul de Păpuși „Cimborák” și Centrul de Artă din Transilvania.

Desigur, operarea noului Centru Multicultural va implica ulterior alte responsabilități bugetare pe termen lung: cheltuieli administrative și de întreținere — facturi, servicii de curățenie, mentenanța echipamentelor, sisteme de securitate ș.a. — care vor fi suportate din bugetul local.

Doar că, pe terenul fostului Hotel Bodoc, nu este chiar nimic. A fost improvizată o parcare, binevenită într-un centru de oraș în care plata parcării se poate face exclusiv prin aplicație sau SMS și se achită în euro. Păi da, oraș european.

Numai că accesul în parcarea în discuție este permis exclusiv prin utilizarea unei telecomenzi care deschide bariera amplasată la intrare și doar angajaților Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe.

Și totuși, avantajul parcării gratuite pentru angajații Primăriei este prevăzut în vreo hotărâre a Consiliului Local? Este măcar menționat în contractul colectiv de muncă?

Pentru că, mergând pe același raționament, ne-am putea gândi că un alt beneficiu al locului de muncă ar putea fi și scutirea de la plata impozitelor locale. Pe logica aceasta, personalul medical nu ar mai trebui să plătească CAS, polițiștii nu ar mai trebui amendați și tot așa…