Discursul lui Kelemen Hunor susținut astăzi în ședința comună a Parlamentului:

Articol disponibil în: Română

Au trecut aproape cinci săptămâni din momentul în care am votat un guvern minoritar, propus de Partidul Național Liberal. Atunci am avut un singur argument în favoarea acelui vot și anume, faptul că România se afla la începutul epidemiei de Covid19.

Și, în aceste condiții, ați primit un cec în alb. Președintele României a decretat imediat starea de urgență pe care, din nou am votat-o. Și, prin acel vot dat de parlament, încă o dată, ați primit puteri sporite. Ați primit responsabilitatea pe care ați dorit-o și toate instrumentele administrative necesare pentru a gestiona țara, pentru a proteja viața oamenilor, pentru a lua decizii în perspectiva post – pandemiei, pentru a proteja, în primul rând, firmele mici si mijlocii, locurile de muncă, fără de care, România ar risca să fie nu numai o țară săracă la periferia Europei, dar ar putea deveni și foarte vulnerabilă la toate schimbările care vor urma acestei pandemii.

Dacă am evalua activitatea guvernului din primele treizeci de zile ale stării de urgență, mai degrabă ar trebui să ne gândim la sancționarea executivului. Dar să fim corecți: nu declararea stării de urgență și votarea decretului prezidențial sunt  motivele deciziilor greșite și ezitărilor guvernului. Sigur, am putea discuta, dacă prin decret prezidențial Președintele Republicii poate legifera sau doar stabilește un cadru general, dar nu vom face nici acest lucru, pentru că avem convingerea fermă că a fost și este nevoie în continuare de decretarea stării de urgență. De aceea vom vota hotărârea Parlamentului prin care încuviințăm prelungirea stării de urgență.

Am văzut multe măsuri care nu erau necesare. Am văzut cu toții că nicio democrație mai avansată din Uniunea Europeană – Germania, Franța, Italia, Spania – țări care se confruntă cu o situație epidemiologică mult mai gravă, nu au cerut derogări de la aplicarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar a făcut-o guvernul condus de domnul Ludovic Orban.

Am văzut cum unii șefi de instituții din subordinea guvernului erau preocupați de epurare și de hăituirea angajaților, prefecți care au rămas în poziție de război politic și erau prea puțin preocupați de situația epidemiologică.

Am văzut cum guvernul se grăbea să renunțe la transparența minimă decizională, pentru a adopta ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice – deci în mod ilegal – și am văzut cea mai sinistră decizie al ministrului de interne în momentul în care președintele a cerut prelungirea stării de urgență.

O țară întreagă a primit cu stupoare  decizia prin care un membru al guvernului, în numele guvernului, semnează o înțelegere cu o entitate privată, prin care anulează efortul milioanelor de cetățeni, zecilor mii de medici și asistenți de a pune stăpânire pe răspândirea pandemiei. Prin acea semnătură, ministrul de interne a ignorat Constituția, decretul prezidențial, legile votate în Parlament și o parte din ordonanțele militare, nemaivorbind de caracterul absolut discriminatoriu la adresa unui  segment important al societății. La presiunea societății și a politicienilor responsabili a trebuit să intervină președintele, și foarte bine a făcut.

Am văzut și lipsă de viziune economică, lipsă de curaj, am văzut nesiguranță și multe ezitări, am văzut demisia ministrului sănătății și am putea continua până la nesfârșit.

Dar astăzi nu suntem chemați să votăm un guvern, vor fi alte momente când se va întâmpla acest lucru. Astăzi, măsurile de siguranță ale cetățenilor, de protejare a personalului medical și susținerea economiei sunt cele mai importante și rămân prioritare pentru noi.

Decretul de prelungire a stării de urgență, prin esența lui, nu poate fi supus unor modificări. Are unele prevederi, nu puține, care au fost prevăzute și în primul decret prezidențial, deci votate în Parlament, dar nu au fost deloc puse în aplicare. Este nevoie, în mod cert, de măsuri și programe curajoase și coerente pentru a ajuta mediul de afaceri și pentru a proteja angajații. Decretul are și multe prevederi care nu sunt destul de clare, sau care, prin formularea lor, ar putea determina aplicarea unor măsuri disproporționate.

Văzând comportamentul guvernului în această perioadă de treizeci de zile, considerăm importante  prevederile articolelor 2, 3, 4, 5 din proiectul de hotărâre, care dau mesaje clare executivului privind modalitatea și limitele gestionării crizei în perioada următoare. Toate aceste articole izvorăsc din prevederi și măsuri necorespunzătoare ale guvernului din primele treizeci de zile.

Și nu în ultimul rând, ceea ce a lipsit cu desăvârșire – și nu din vina Parlamentului – a fost dialogul între Parlament și Guvern. Acesta trebuie readus în cursul firesc, în logica instituțională.  Da, este nevoie ca executivul să vină în fața Parlamentului și să prezinte cu argumente clare măsurile dispuse pe perioada stării de urgență, inclusiv ordonanțele militare.

Nu putem și nici nu trebuie să ne ferim să spunem: nu există suficientă încredere în acest guvern.

Dați-mi voie să mulțumesc tuturor celor care au respectat regulile și măsurile dispuse pentru a încetini răspândirea bolii. Să mulțumim tuturor celor din linia întâi, medicilor, cadrelor sanitare, autorităților locale și forțelor de ordine, inclusiv celor ale armatei, pentru efortul depus.

Prietenilor noștri ortodocși și greco-catolici le doresc sărbători pascale binecuvântate, în maximă siguranță, stând, de această dată, acasă.