Au avut „bilete doar dus” spre larg. Un profesor din Gheorgheni i-a adus înapoi

Articol disponibil în:

În vara anului 1972, doi adolescenți din Gherla au fost la un pas de moarte în apele Mării Negre, la 2 Mai. Salvarea lor a venit de la un profesor din Gheorgheni și de la elevii sportivi pe care acesta îi însoțea într-un cantonament. După mai bine de jumătate de secol, Luca Ciacoi și-a regăsit salvatorul, profesorul Tibor Basilides, și a ales să spună public o poveste despre curaj, recunoștință și o a doua șansă la viață.

Povestea a ajuns la redacția noastră chiar de la Luca Ciacoi, unul dintre cei doi tineri salvați în acea zi de vară din 1972.

Totul s-a întâmplat la 2 Mai, în apropiere de Mangalia. Luca și colegul său, Mircea Corăbean, se aflau într-o tabără la mare, alături de colegii și profesorii lor din Gherla.

În prima zi după sosire, dornici să intre cât mai repede în apă, cei doi au mers singuri pe plajă.

Marea era agitată, cu valuri mari și curenți puternici.

În scurt timp și-au dat seama că nu mai reușeau să ajungă la mal.

„Ne-am pierdut repede forțele, încercând să «vâslim» disperați pentru a scăpa din îmbrățișarea morții. Nu mai aveam nicio speranță”, povestește Luca Ciacoi.

Colonel Mircea Corăbean și Pilot Comandant Luca Ciacoi

„Băieții aceia nu mai pot ieși din mare!”

La aproximativ 100-150 de metri distanță se afla profesorul Tibor Basilides, împreună cu un grup de sportivi de performanță din Gheorgheni – atleți și hocheiști aflați într-un cantonament de pregătire fizică pe litoral.

Unul dintre elevi a observat primul că cei doi adolescenți erau în pericol.

— Dom’ profesor, băieții aceia nu mai pot ieși din mare!, a strigat acesta.

La început, profesorul a crezut că poate se joacă. A privit însă atent spre apă și și-a dat imediat seama de gravitatea situației.

— Băieți, să-i scoatem din apă! Nu se mai pot întoarce!

Au pornit în grabă spre mare.

Sportivii au format un lanț uman, ținându-se de mâini, iar profesorul Basilides s-a apropiat de Luca, deja epuizat și paralizat de frică.

Cu doar câteva secunde înainte, Mircea strigase disperat:

— Ajutor! Ajutor!

Apoi se făcuse liniște.

Își pierduse cunoștința.

Profesorul s-a apropiat de Luca și i-a strigat:

— Vin aproape de tine! Continuă să înoți spre mine. Te voi prinde eu de mână. Tu doar ajută-mă să ieșim!

L-a prins de mână și au înaintat împreună spre mal.

„Când am simțit nisipul sub picioare, am știut că eram salvat”, își amintește Luca.

Dar intervenția nu se terminase.

— Luați-l!, le-a spus profesorul elevilor săi. Iar acum mergem după celălalt!

Mircea era inconștient și purtat de valuri.

Profesorul și sportivii au reușit să-l scoată și pe el din mare, după care au început imediat manevrele de resuscitare.

După intervenția profesorului, Mircea a eliminat apa și a început să-și revină.

Salvatorii au rămas cu cei doi adolescenți pe nisip până când aceștia s-au liniștit.

Abia atunci au făcut prezentările.

Luca și Mircea au aflat numele omului care tocmai le salvase viața.

— Eu sunt Basilides, profesor de sport. Suntem cu echipa în cantonament. Suntem din Gheorgheni, județul Harghita.

Numele avea să-i rămână lui Luca întipărit în memorie pentru tot restul vieții.

Profesorul și elevii săi le-au atras atenția că marea era foarte agitată și că decizia lor de a intra în apă fusese extrem de imprudentă.

Pentru cei doi tineri, lecția acelei zile avea să rămână definitivă: cu marea nu este de glumit.

Viețile care au continuat după acea zi

Anii au trecut, iar cei doi adolescenți salvați în vara anului 1972 și-au construit propriile destine.

Luca Ciacoi a absolvit Școala Superioară de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” de la Boboc, secția Aviație Civilă, promoția 1977.

A zburat apoi zece ani la Aviația Utilitară și alți zece ani la TAROM. Și-a continuat cariera ca freelancer și instructor, atât în zbor, cât și pe simulatoare, pregătind noi generații de piloți din Europa, Asia, Australia, Africa și America de Sud.

De-a lungul carierei a acumulat peste 18.000 de ore de zbor.

Astăzi este pensionar și locuiește la Cluj-Napoca, împreună cu soția sa, Sorina Maria.

Cei doi au doi fii: Luca Sorin, pilot de linie și comandant de aeronavă Airbus A320, și Horia Chris.

Mircea Corăbean și-a construit, la rândul său, o carieră în cadrul Ministerului de Interne și Ministerului Justiției.

A absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, promoția 1977, Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, promoția 1980, și și-a continuat pregătirea profesională inclusiv printr-un stagiu de perfecționare în Franța.

Astăzi este colonel în rezervă și locuiește la Gherla, împreună cu soția sa, Otilia.

Are doi copii și o nepoată.

În toți acești ani însă, mai ales vara, amintirea acelei zile din 1972 și numele Basilides reveneau în mintea lui Luca.

Trecuse de mai multe ori prin Gheorgheni și încercase să afle ce se mai întâmplase cu omul care îl salvase, însă fără rezultat.

„Mă urmărea gândul că, undeva, exista un OM care ne salvase viețile atunci când eram doar doi băieți inconștienți, care își cumpăraseră, fără să știe, bilete doar dus… Iar el ne procurase biletele de întoarcere”, povestește Luca Ciacoi.

Reîntâlnirea după aproape 50 de ani

În septembrie 2022, Luca Ciacoi a decis să reia căutările.

A sunat la Primăria municipiului Gheorgheni, și-a povestit întâmplarea și, cu ajutorul unei angajate, a reușit să obțină numărul de telefon al profesorului.

L-a sunat.

După aproape jumătate de secol, salvatorul și unul dintre cei salvați au vorbit din nou.

„Am vorbit cu profesorul Basilides de parcă totul se întâmplase ieri”, menționează Luca Ciacoi.

Profesorul i-a mărturisit că și el se gândise de multe ori la cei doi adolescenți și la acea zi în care el și elevii săi fuseseră, după cum spunea, „la locul potrivit, în momentul potrivit”.

La scurt timp, Luca se afla la Sovata, împreună cu soția și câțiva prieteni, când a decis să meargă la Gheorgheni.

„Vreau să-l vizitez pe domnul profesor!”, i-a spus soției.

A urmat întâlnirea pe care o așteptase aproape 50 de ani.

Luca și soția sa au fost oaspeții profesorului Tibor Basilides și ai soției acestuia, în apartamentul lor din Gheorgheni.

Un buchet de flori și o sticlă de vin au însoțit un „mulțumesc” care a așteptat decenii pentru a fi spus față în față.

„Am simțit că fac, în sfârșit, ceva ce trebuia făcut cu mulți, foarte mulți ani înainte: să mă prezint în fața omului care mi-a salvat viața și să-i mulțumesc personal pentru că, datorită lui, am primit o a doua șansă”

De atunci, cei doi au rămas în legătură.

Luca îl sună periodic pe profesor, mai ales de sărbători.

L-a anunțat și pe Mircea că reușise să-l găsească pe salvatorul lor, iar acum cei doi își doresc să organizeze o întâlnire în trei.

„Ați salvat toate zilele care au urmat”

După mai bine de jumătate de secol, Luca Ciacoi și Mircea Corăbean îi transmit profesorului Tibor Basilides un mesaj de profundă recunoștință.

„În acea zi din vara anului 1972 nu ați salvat doar doi adolescenți din valurile Mării Negre.

Ați salvat toate zilele care au urmat.

Ați salvat anii noștri de școală, familiile pe care aveam să ni le întemeiem, copiii care aveau să se nască, profesiile pe care aveam să le urmăm, locurile în care aveam să ajungem și toate bucuriile pe care aveam să le trăim.

Ne-ați oferit ceva ce nu poate fi răsplătit niciodată pe deplin: o a doua șansă la viață.

Pentru toate acestea, după mai bine de o jumătate de secol, vă spunem simplu:

VĂ MULȚUMIM!”

Povestea profesorului Tibor Basilides din Gheorgheni nu este doar despre o salvare petrecută în urmă cu peste 50 de ani.

Este despre două vieți care au putut continua, despre familiile care s-au format, despre copii și nepoți, despre cariere și despre toate zilele care au existat datorită curajului unui om și al elevilor săi.

În vara lui 1972, doi adolescenți intraseră în mare fără să știe că își cumpăraseră, după cum spune Luca, „bilete doar dus”.

Profesorul Tibor Basilides și tinerii sportivi din Gheorgheni le-au oferit însă biletele de întoarcere.