Carol Popp de Szathmari – primul fotograf al Regatului Unit, primul fotoreporter de război

Articol disponibil în: Magyar Română

În data de 11 ianuarie se sărbătorește Ziua Națională a Artei Fotografice, în memoria primului fotograf documentarist și de artă din Regatul Român, Carol Popp de Szathmari. 

Carol Popp de Szathmari (n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac – d. 3 iulie 1887, București)

Carol Popp de Szathmari (în maghiară  Szathmáry Papp Károly), primul artist-fotograf al României, a lăsat o zestre inestimabilă imortalizând chipuri şi locuri din România de la mijlocul anilor 1800. Fotografii ale sale sunt în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Carol Popp de Szathmari (1812 – 1887) s-a născut la Cluj,  într-o familie de mici nobili.  Istoricii îl consemnează atât ca cetățean austro-ungar, cât și român. A urmat cursurile Colegiului Reformat din oraş absolvindu-le cu calificativul „summa cum laudae“. A făcut călătorii de studii la marile universităţi ale Europei, stabilindu-se în Principatele Române, la Bucureşti, în 1843. Szathmari a reuşit performanţa de a fi pictor de curte pentru cinci domnitori (Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I) şi fotograf oficial pentru doi dintre aceştia (Alexandru Ioan Cuza şi Carol I).

S-a stabilit la Bucureşti după 1830 şi a fost pictorul şi fotograful curţii domneşti din Muntenia. A realizat prima sa fotografie în 1848. Primele studii le-a făcut în Transilvania, apoi (1853) a lucrat cu A. Chladek la Pesta.

În 1854, în timpul războiului Crimeei, a realizat peste 200 de fotografii pe care le-a publicat într-un album dedicat. Acest album a constituit o revelaţie pentru Europa, întrucât surprindea pentru prima dată scene de război „pe viu”, multe dintre fotografii find realizate direct pe câmpul de bătălie. Exemplare ale acestui album au ajuns la împăratul Napoleon III, la regina Victoria şi împăratul Franz Josef (care l-au şi decorat), ducelui de Saxa-Weimar şi altor personalităţi. O copie avea să ajungă la Expoziţia internaţională de la Paris. Din păcate nicio copie nu s-a păstrat până astăzi, din tot albumul mai existând doar 9 clişee.

A întreprins numeroase călătorii în ţară şi străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitoreşti cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate şi poezie. În pictură, limbajul său este migălos şi greoi, dar vădind acelaşi spirit de observaţie ascuţit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmari a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), portretele deputaţilor transilvăneni în Dietă.

În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În același an a înființat la București, în 1860, Bukuresti Magyar Közlöny, primul centru cultural maghiar din Țara Românească.

A obţinut numeroase premii la expoziţiile universale de fotografie la care a participat din 1855 până în 1873. În 1867 a primit la Paris menţiunea de onoare pentru colecţia sa de vederi stereoscopice din România. S-a preocupat şi de heraldică, realizând desenele unora dintre proiectele de stemă a Principatelor Unite.

A fost primul fotograf al Regatului Unit, primul fotoreporter de război și unul dintre primii zece fotografi din Europa, opera sa fiind o mărturie  în imagini a preschimbărilor prin care a trecut țara, în acea perioada tumultoasă.

A murit în 1887 la București. Fiul său, Alexandru Satmari a preluat de la tată pasiunea pentru pictură. A studiat la București cu Theodor Aman și Gheorghe Tăttărescu, dedicându-se apoi în special restaurării de picturi, precum și realizării de decoruri de teatru.

În colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României se păstrează o serie de fotografii, de mici dimensiuni, cu portretele de personaje cunoscute sau nu, care sunt postate în Muzeul Virtual.  În faţa aparatului foto al lui Szathmari „capetele încoronate” (Alexandru Ion Cuza, Doamna Elena Cuza, Principesa Elisabeta), oameni politici (Nicolae Golescu, Costache Negri, Ioan Emanoil Florescu).

• surse: enciclopediaromaniei.ro/  culturaladuba.ro