Cristina Timariu a reprezentat comuna Tulgheș la Simpozionul Naţional Vasile Pârvan

Articol disponibil în: Magyar Română

Comuna Tulgheş, a participat la Simpozionul Naţional Vasile Pârvan organizat de Complexul Muzeal Iulian Antonescu din Bacău, în parteneriat cu Arhivele Naţionale Bacău, Simpozion desfăşurat în 5-6 Octombrie la Bacău.

Din program :

Comuna Tulgheș, a fost reprezentată de Cristina Timariu care a vorbit despre proiectul IA Centenară de Tulgheș, un proiect ce deschide seria manifestărilor legate de sărbătorirea Centenarului în localitatea Tulgheș.
În cadrul prezentării, au fost expuse poveștile acelor eroi despre care istoria nu a scris, acele mâini măiestre care au scris istorie cu acul pe cămăși, cu stativele pe țesături și cu lacrimi în suflete, poveștile femeilor dârze care, deși in vremuri tulburi și cu sufletele împovărate de durerea pierderii celor dragi pe fronturi, au reușit să lase în urma lor istoria și cultura unui neam, un patrimoniu cultural textil valoros ce atestă rădăcinile generației noastre.

În prezentare, s-a arătat faptul că, și la Tulgheș, pe linia frontului, s-a scris istoria României. S-au prezentat de asemenea, o serie de povestiri ca de exemplu, povestea Eugeniei Voaideș.

Ecaterina Țepeș din comuna Tulgheș, Județului Ciuc, Transilvania.
Fotografie tip vedere, trimisă în 25. 11. 1943 copiilor săi, de care a fost despărțită în urma refugierii în Banat .
” Dor și jele

Du-te poză și silește
Cu a mei copii te-ntâlnește
Și doar lor le povestește,
Că a lor mamă, cum trăiește.

Trăiesc în lume cu dor,
Că sunt fără ajutor.
Trăiesc în lume cu jele,
Că n-am nicio mângâiere.
Ori încotro mă-nvârtesc
Tot mereu, la voi gândesc.

Cu dragoste de mamă, a voastră,
Ecaterina Țepeș „
25 Noiembrie 1943

Sau a iei cusute după modelul iei purtate de Regina Maria:

IA Reginei

Se întâmpla în jurul anului 1918, undeva într-o grădină de pe lângă Tulgheș unde făcea fânul, Irina Chiriac-Turtă născută într-o zi de Sânziene (24 iunie) din anul 1893.
Tânăra femeie primește un pește afumat, învelit într-o hârtie de ziar pe care, untura de pește își lăsase urmele lucioase. La acea vreme, ziarul ajungea greu în satele de munte așa că, Irina oprește hârtia. Probabil, după o zi de muncă, ostenită, se așează la lumânare și studiază pagina de ziar, nu știa să citească și să scrie cu litere, avea însă, darul de a scrie istorie cu acul pe o bluză și puterea de a citi dincolo de imagini, ziarul ei avea tipărită fotografia Reginei Maria purtând o ie minunată, o ie românească ce a impresionat-o profund. Nu știm ce i-a plăcut atât de mult Irinei, poate cusăturile, poate marchizetul, poate atitudinea demnă sau poate, să fi fost faptul că însăși Regina purta o astfel de bluză, știm doar, că Irina hotărăște să reproducă întocmai, ia Reginei Maria și reușește.
Mărturie peste ani, stă ia din imagini, pe care a cusut-o cu pasiune nopți de-a rândul la lumina lămpii iar atunci când a fost gata, i-a făcut și o soră. Irina Chiriac-Turtă a plecat spre ceruri la vârsta de 99 de ani, a lăsat în urmă povești și fapte cusute pe ii, țesute pe covoare și povestite cu drag urmașilor.
” Noi, am avut bucuria să aflăm aceste lucruri de la strănepoata dânsei și fiică a satului, prof. Carmen Țepeș”, a declarat Cristina Timariu.