EROII NAȚIUNII ROMÂNE: REGINA MARIA, FEMEIA SOLDAT

Articol disponibil în: Magyar Română

Regina Maria a României (1875 – 1938), a avut o influență decisivă asupra destinului României. Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a României, Principesă de Edinburgh, de Saxa Coburg și Gotha, născută Maria Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, consoartă a regelui Ferdinand și regină a României.

Maria a fost și nepoata reginei Victoria a Marii Britanii dar și mama regelui Carol al II-lea.

Regina Maria a fost supranumită „Mama răniților” și „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitalele de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate.

„În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseală unei zile nu de opt ore, ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor.

Când este vorba de Regină nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate” declara la acea vreme contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București.

Deși rolul femeilor în politică era foarte mic în acea perioadă, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia, în anul 1927.

A urmărit cu abilitate și diplomație, în mod constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României.

S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării Statului Național Român.

La rugămintea regelui, atunci când delegația româna condusă de primul ministrul Ion Brătianu a început să piardă teren, Regina Maria pentru a-i sprijini, a plecat într-o misiune neoficială la Paris și la Londra. Călătoria la Paris în timpul Conferinței de Pace a făcut-o cunoscută la nivel internațional, motiv pentru care ea a avut apoi un rol crucial în destinul României.

Rezultatul acestei misiuni a fost unirea României Mari, care reunea într-un singur tot, provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei și Munteniei.

În perioada Conferinței de Pace de la Paris din anul 1919 dar și după încoronare, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.

Regina Maria a iubit arta, poezia și filozofia și a continuat tradiția Reginei Elisabeta de susținere a acestora, finanțînd cu burse de studiu și bani, o seamă de personalități din lumea literară și artistică. Ea însăși a fost o autoare prolifică de poeme, romane, nuvele și literatură pentru copii.

Ceea ce i-a adus însă faima literară internațională au fost primele trei volume din „Povestea vieții mele”.

A fost cea mai dinamică și mai eficientă Regină Consoartă și unul dintre cei mai străluciți monarhi ai secolului XX.

Sursa: CNMR