Legendele lacului Sfânta Ana

Articol disponibil în: Magyar Română

La hotarul dintre judetele Harghita si Covasna, vegheat de muntii tacuti, se afla lacul Sfanta Ana, singurul lac de origine vulcanica din Europa. Apa e cristalina, o oglinda albastra, imbratisata de paduri de conifere. Natura, povestile acestui tinut, dar si efectele terapeutice ale aerului puternic ionizat sau izvoarele minerale sunt destul motive pentru a ajunge in zona.

Aflat la peste 950 m, ascuns privirilor, Lacul Sfanta Ana este un loc misterios si plin de legende.

Una dintre legende ne povesteste despre doi tineri care trebuiau sa se casatoreasca. Fata, pe nume Ana, care urma sa devina sotie, nu dorea acest lucru deoarece parintii o obligau sa se casatoreasca numai pentru a pune mana pe averea tanarului, care era destul de necioplit. Ana doreasca sa se casatoaresaca din dragoste, nu din interes astfel ca in seara nuntii, ea a fugit si s-a aruncat in acest lac, trupul ei neinsufletit nefiind gasit nici in ziua de astazi. Din aceasta cauza lacul poarta numele acelei fete. In fiecare an, de hramul Sfanta Ana, lacul este sfintit de catre mitropolie.

O alta legenda ne spune ca odinioara, prin aceste locuri traiau doi tirani care erau frati. Unul stapanea o cetate pe varful Puciosul din apropiere, celalalt, o cetate situata pe locul actualului lac. Stapanul cetatii de pe Puciosul avea o caleasca minunata, castigata la zaruri, fapt ce a starnit invidia fratelui sau, care a pus ramasag ca a doua zi va veni in vizita cu o caleasca si mai mareata. Pentru a castiga ramasagul, tiranul pune sa fie inhamate la caleasca sa opt din cele mai frumoase fete din imprejurimi. Caleasca fiind foarte grea, acestea nu au putut sa o urneasca, fapt ce a dezlantuit mania stapanului, care a inceput sa le biciuiasca. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stapanul cel marsav. Blestemul fetei s-a implinit numaidecat: s-a pornit o furtuna ingrozitoare, cu fulgere si tunete, cutremure, iar cetatea, impreuna cu tiranul ei, s-a scufundat in flacari. In locul cetatii de odinioara s-a format un lac albastru si linistit, numit de locuitorii din zona Lacul Sfanta Ana. De atunci, zice legenda, cine merge si se spala in lacul Sfanta Ana este curatat de pacate. O plimbare cu barca pe lacul Sfanta Ana e mai mult decat relaxare, asta si pentru ca zona este puternic ionizata negativ, iar oamenii locului spun ca efectele asupra sistemului nervos se simt imediat.

Pe malul lacului se afla o capela romano-catolica, purtand hramul Sfintei Ana iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul secolelor 17 si 18 sa ajunga pe malul lacului peste 30 – 40 de mii de pelerini. Se spune ca dupa un astfel de pelerinaj, tinerii si-ar fi gasit aici partenerii de viata iar femeile care aveau probleme cu sterilitatea au reusit sa aiba copii.