MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR PENTRU PERIOADELE CANICULARE

Articol disponibil în: Magyar Română

1. Prevenirea incendiilor

          În perioade caniculare sau secetoase, consiliile locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice care să cuprindă:

          – identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi a lipsei de precipitaţii, urmând a se stabili măsuri de protecţie specifice;

          – asigurarea şi verificarea zilnică a instalaţiilor de stingere şi a rezervelor de substanţe stingătoare;

          – asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;

          – verificarea utilajelor agricole folosite la recoltarea cerealelor păioase astfel încât să nu constituie surse de aprindere, şi dotarea acestora cu mijloace de primă intervenţie;

          – restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care crează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;

          – intensificarea activităţilor cu scop preventiv în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;

          – este interzisă utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu, în zonele afectate de uscăciune avansată, precum şi pe timp de vânt; locurile cu pericol de incendiu în care se aplică această interdicţie se stabilesc şi se marchează de persoanele de drept;

          – prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei, se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, pădurii, plantaţii sau la alte vecinătăţi;

          – utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi, etc.,respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei, etc., fără a fi suprevegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare;

          – prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii, aceasta constituind o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

1. Prevenirea incendiilor de vegetaţie şi de mirişti:

          În condiţiile în care se obţin aprobările cerute de legislaţia în vigoare, arderea miriştii se face cu respectarea următoarelor măsuri:

1. a) condiţii metorologice fără vânt;
2. b) parcelarea miriştii în suprafeţe de maximum 10 ha, prin fâşii arate;
3. c) izolarea zonei de ardere faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii, fond forestier, prin executarea de fâşii arate;
4. d) desfăşurarea arderii numai pe timp de zi;
5. e) asigurarea până la finalizarea arderii a personalului de supraveghere şi stingere a eventualelor incendii;
6. f) asigurarea, pentru suprafeţe de ardere mai mici de 5 ha a substanţelor şi mijloacelor de stingere necesare;
7. g) asigurarea, în cazul suprafeţelor de ardere mai mari de 5 ha, a unui plug, a unei cisterne cu apă, a mijloacelor de tractare şi a personalului de deservire.