Perspective estetico-culturale în opera lui Octavian C. Tăslăuanu

Articol disponibil în: Română

Anul acesta s-au împlinit împlinit 148 de ani de la naşterea scriitorului şi publicistului Octavian C. Tăslăuanu (1876-1942), născut la Bilbor (jud. Harghita), personalitate remarcabilă în peisajul literar, fiind prezent frecvent în paginile revistei „Luceafărul”, pe care a condus-o cu pasiune și îndemânare timp de 17 ani. De asemenea, Tăslăuanu este autorul unor volume precum „Octavian Goga”, „Amintiri de la Luceafărul”, „Sub flamurile naționale”, „Hora obuzelor”, „Trei luni pe câmpul de război”.

Octavian C. Tăslăuanu rămâne o figură emblematică în cultura românească, nu doar prin activitatea sa de scriitor și publicist, ci și prin influența sa asupra conceptelor estetico-culturale ale epocii. Analizând opera sa și lucrările despre el, se conturează o imagine complexă a unui intelectual dedicat, pasionat de valorile naționale și de promovarea culturii românești autentice.

Contribuția lui Tăslăuanu la valorificarea patrimoniului etnografic este un aspect esențial al activității sale. Valeriu Nițu (1978) subliniază în volumul comemorativ dedicat lui Tăslăuanu că acesta a fost un pionier în recunoașterea și promovarea tradițiilor populare. Tăslăuanu considera că adevărata cultură a unui popor se regăsește în tradițiile și obiceiurile acestuia, o concepție ce se reflectă în numeroasele sale articole și studii dedicate folclorului și etnografiei.

Ca editor al revistei „Luceafărul”, Tăslăuanu a avut un rol crucial în promovarea culturii românești și în susținerea tinerilor scriitori. În articolul său „Literatura poporală” (1903), el evidențiază importanța literaturii populare în formarea identității naționale și în educarea maselor. Tăslăuanu milita pentru o literatură accesibilă tuturor, capabilă să reflecte realitățile sociale și culturale ale României.

Ion Agârbiceanu (1971) îl descrie pe Tăslăuanu ca pe un „meditativ” al culturii românești, subliniind capacitatea acestuia de a pătrunde în esența problemelor culturale și de a le exprima într-un mod accesibil și profund. În „Critic nechemat” (1906), Tăslăuanu abordează problema criticii literare, evidențiind necesitatea unei abordări oneste și bine fundamentate, care să contribuie la dezvoltarea literaturii române.

În viziunea lui Tăslăuanu, educația joacă un rol fundamental în dezvoltarea unei societăți. Articolul său „Două culturi – Cultura domnilor și cultura țăranilor” (1908) explorează contrastul dintre cultura elitistă și cea populară, pledând pentru o educație care să îmbine cele două lumi. T. Codru (1909) în „Biblioteci de popularizare” din „Luceafărul”, susține inițiativele lui Tăslăuanu de a crea biblioteci accesibile publicului larg, văzute ca instrumente esențiale pentru răspândirea culturii și educației în rândul maselor.

Serafim Duicu (1978) subliniază în studiul său „Octavian C. Tăslăuanu – critic” complexitatea gândirii critice a lui Tăslăuanu, evidențiind preocuparea acestuia pentru echilibrul dintre formă și fond în creațiile literare. Pentru Tăslăuanu, estetica nu era un scop în sine, ci un mijloc de a exprima adevăruri profunde și de a educa publicul.

De asemenea, Octavian C. Tăslăuanu a fost un fervent susținător al teatrului românesc, așa cum evidențiază Grigore Ploeșteanu (1978) în „Octavian C. Tăslăuanu şi teatrul românesc din Transilvania”. Tăslăuanu vedea în teatru un mijloc de educare și sensibilizare a publicului, considerând că arta teatrală poate juca un rol esențial în dezvoltarea conștiinței naționale și culturale.

Corespondența lui Tăslăuanu, analizată de Vasile Fanache (1978), oferă o perspectivă intimă asupra gândirii și preocupărilor sale. Scrisorile către prieteni și colegi relevă o personalitate dedicată, preocupată de soarta culturii românești și de impactul activităților sale asupra comunității.

Amintirile sale, publicate în diferite volume, precum „Amintiri de la Luceafărul” (1936) și „Octavian Goga. Amintiri şi contribuţii la istoricul revistei Luceafărul” (1939), sunt documente esențiale pentru înțelegerea contextului cultural al epocii și a contribuției lui Tăslăuanu la dezvoltarea acesteia.

Octavian C. Tăslăuanu rămâne o figură complexă și influentă în cultura românească, ale cărei considerații, concepții și credințe estetico-culturale continuă să fie relevante. Prin activitatea sa variată, de la critică literară și publicistică până la susținerea teatrului și a educației populare, Tăslăuanu a lăsat o moștenire durabilă, contribuind semnificativ la formarea identității culturale naționale.