Reacție admirabilă a societății civile pentru cei 270 de rromi ale căror case au ars la Șumuleu

Articol disponibil în: Română

Zilele trecute am asistat la o reacție admirabilă a societății civile din Miercurea Ciuc, a responsabililor locali și naționali, pentru a-i ajuta pe cei 270 de romi ale căror case au ars la Șumuleu. A fost o lecție deosebită de solidaritate, în care un număr impresionant de locuitori ai orașului, și nu numai, au sărit și continuă să sară în ajutor, benevol, pentru a le asigura rromilor condiții minimale de trai, mai ales în condițiile în care iarna a venit cu adevărat peste județ. A fost un exemplu pe care oamenii din Miercurea Ciuc l-au transmis cu toată puterea, ca vor altceva și pot altceva. Un semnal al unei noi atitudini, care a fost ascunsă înainte pentru că nu era agreată- de fostul primar, Raduly Robert, care avea o singură temă, cea a conflictului permanent. Cu românii, cu rromii, cu maghiarii care nu erau de acord cu el.

Primarul Korodi Attila și ceilalți decidenți locali au căutat soluții rapide pentru că aveam de-a face cu o situație reală de urgență, care necesită răspunsuri urgente. Și s-au găsit soluții temporare, pentru că problema e grea și soluțiile sunt puține.
Și așa cum era de așteptat, au apărut și contestatarii, cei care nu agreează ideile sau soluțiile în ceea ce-i privește pe rromi, dar nici nu oferă altele. Sunt aceleași personaje, care sunt expirate politic sau din punct de vedere al relevanței publice locale, care acum încearcă să facă scandal pe marginea intenției primăriei de a muta temporar familiile de rromi fără adăpost într-o locație aparținând Caritas, în zona Jigodin.

Zgomotul de fond pe care îl fac aceștia este mai mare decât puterea lor reală. E vorba de un grup mic, zgomotos, fideli ai lui Raduly Robert și altor partide cu refren extremist, care se simt agresați de faptul că unii se mai gândesc și la binele oamenilor și care au intrat de ceva vreme într-un con de umbră, pe care nu îi mai bagă nimeni în seama. Zgomotoșii se opun mutării temporare a rromilor în zona Jigodin de teamă că se va întâmpla ceva despre care nici ei nu sunt în stare să spună ce anume. Dar așa sunt ei, tot timpul împotrivă, dar mai ales nu suportă vecinătatea altora, de altă etnie sau culoare a pielii.

Ne întrebăm unde erau ei în acea noapte, când sute de locuitori din Miercurea Ciuc erau la arena sportivă, dând o mână de ajutor, aducând haine, mâncare și altele? Să vadă acolo, cu ochii lor, ce vrea orașul cu adevărat. Pentru că acolo s-a văzut, atât în acea noapte cât și în zilele următoare, ce vrea orașul cu adevărat.

Vrea normalitate, liniște, să știi că te poți baza pe aproapele tău în vremuri de necaz. Iar asta s-a văzut clar atunci.
Și s-a mai văzut un lucru clar atunci. Că primarul actual are sprijinul orașului. Al majorității oamenilor. Că acel procent de peste 76% la alegeri în favoarea lui nu a fost degeaba.

E democrație, e adevărat, trebuie să ascultăm toate opiniile. Să comunicăm și să explicăm deciziile. Dar credem că realitatea acestor zile a arătat ce vor oamenii din Miercurea Ciuc. Iar acesta este un argument foarte puternic pentru actualul primar, supus unei presiuni interne, datorită micului, dar agresivului, grup de contestatari care dorește ca decizia locală să fie păstrată în limitele impuse în mandatul lui Raduly Robert, adică, nici o cedare. Zero toleranță, zero înțelegere față de alții, chiar dacă și aceia sunt oameni.

E cazul ca moștenirea lăsată de Raduly Robert să dispară, teama creată de el să se risipească definitiv, iar orașul să-și reintre în normalitate. Să avem încredere în instituții și că oamenii aleși în fruntea lor vor lua deciziile corecte. Trebuie să ieșim din zodia conflictului permanent care nu a dus nicăieri, decât la bunăstarea unui grup mic, care își vede acum periclitate beneficiile și pozițiile. Scandalul e ceea ce îi ridică pe aceștia, nu ideile bune, căci la capitolul acela sunt repetenți.

E cazul ca orașul să spună hotărât că ajunge și că nu un grup mic și zgomotos conduce orașul, ci rațiunea majorității locuitorilor lui. Este un moment-test pentru noul primar, nevoit să se confrunte cu umbra fostului edil și cu urâta realitate lăsată de acesta.
Este un moment în care orașul va înțelege ce direcție va urma și la ce să se aștepte în viitor: stagnare sau progres.

D.E.