Schimbarea la Față a Domnului, minunea de pe muntele Tabor

Articol disponibil în: Română

Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la Față a Domnului în fiecare an pe 6 august.

Această sărbătoare amintește creștinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care și-a asumat-o. Matei, Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) “Și a strălucit față Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”.

Sărbătoarea Schimbării la Față datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena ctitorește o biserică pe Muntele Tabor. Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea.

În Biserica Rusă se obișnuiește ca în aceasta zi să se facă pomenire a tuturor celor adormiți, în timp ce în unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserică, urmând a fi împărțiți credincioșilor.

Faimoasa icoană a Schimbării la Față a Domnului este extrem de profundă și bogată prin tot ceea ce transmite. În centrul acesteia este Mântuitorul având un veșmânt alb, înconjurat de un fond închis de culoare (mandorla), aspect prezent și în icoana învierii. La picioarele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob și Ioan, dar și Moise și Ilie.