Trianon 100: Botezul internațional al României Mari născute în 1918

0

Articol disponibil în: Magyar Română

„Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art. 27, partea a II-a și recunoscute ca făcând parte din România” – prevede art. 45 din Tratatul de Pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria, semnat la Trianon, la 4 iunie 1920.

Foto: stiripesurse.ro

Din partea maghiară, Tratatul a fost semnat de ambasadorul ungar la Paris și ministrul Sănătății, după ce șeful delegației la tratative, contele Albert Apponyi, a părăsit ostentativ Palatul Grand Trianon de la Versailles în urma lecturării textului tratatului. Cei doi semnatari s-au retras imediat din viața publică, dar Apponyi și-a continuat politica naționalistă, în baza căreia elaborase în 1907, ca ministru al educației, legile de maghiarizare a învățământului, prin care au fost închise 2975 de școli primare românești. Ca urmare a legii Apponyi, în școala primară se învăța exclusiv în maghiară. Așa a înțeles Ungaria să respecte drepturile naționalităților peste care a stăpânit, deși maghiarii erau minoritari în propriul regat: ei reprezentau numai 9,5 milioane din cei 21,5 milioane de locuitori ai Ungariei dinainte de primul război mondial.

Proclamațiile de auto-determinare din 1918 ale românilor, slovacilor, sârbilor, croaților și slovenilor au limitat drastic marja de manevră a Ungariei la Trianon. Victimele asupririi sălbatice și deznaționalizării își dobândiseră deja libertatea, în temeiul dreptului popoarelor de a-și hotărî singure soarte, așa cum fusese proclamat de președintele SUA, Woodrow Wilson, în fața Congresului american, la 8 ianuarie 1918. Cele 14 puncte au trasat proiectul păcii europene și reprezintă până astăzi soclul moral pe care s-a clădit poziția de lider global a Statelor Unite ale Americii. Măreția Americii s-a construit pe acest discurs istoric, rostit cu zece luni înainte de încheierea războiului. Punctul 10 prevedea în mod specific necesitatea corectării granițelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminarii naționalităților.

Ungaria a pierdut două treimi din teritoriu și peste jumătate din populația regatului artificial creat, în numele dualismului austro-ungar, la 1867. Parafat de delegația maghiară, Tratatul a fost ratificat de Parlamentul ungar la 13 noiembrie 1920. Dar a fost contestat încă din 4 iunie, când s-a instituit un adevărat doliu național.

Atmosfera de înmormântare, prin vaietul clopotelor și slujbele din biserici, momentul de reculegere în momentul semnării, ziarele cu chenar negru și steagurile în bernă au marcat începutul unei atitudini revanșarde, până în 1938, când drapelele au fost ridicate iar pe catarg, odată cu prima revizuire a tratatului, când Ungaria a anexat sudul Slovaciei. Au urmat, într-o încăpățânare diabolică de expansiune imperială de tip medieval, Ucraina Subcarpatică în 1939, nordul Transilvaniei în 1940 şi teritorii aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia în 1941.

A mai fost nevoie de un război mondial și un nou Tratat de Pace la Paris, la 10 februarie 1947, între Puterile Aliate și Ungaria iarăși învinsă, pentru ca granițele Ungariei să fie restabilite conform actului semnat la Trianon.

De partea română, momentul Trianon – botezul internațional al României Mari născute în 1918 – a fost primit cu bucurie calmă, fără manifestări exuberante. Atmosfera din rândul românilor se regăsește în înțelepciunea cuvintelor lui Nicolae Iorga la acel moment:

Ca unii care avem în inimile noastre cultul omeniei, înțelegem și prin experiența proprie, care e lungă de atâtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrângerii. Din suflet compătimim pe unguri, ale căror calități de rasă suntem în stare a le prețui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atât de însemnate și neputința de a se conduce în momente de criză.

Și, oricât ar fi fost de firesc ca la București să se facă demonstrație pentru triumful final al unei oștiri așa de încercate, care e cea mai mare iubire și mândrie a noastră, n-a stat în intenția noastră să ofensăm suferința. Și am dori ca prin aceasta să fim și provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizației moderne pe un popor maghiar raționabil, fără nimic din acel imperialism copleșitor pentru alții, care exclude până acum pe unguri de la orice colaborație folositoare”.

Din păcate, regimul  Viktor Orban perseverează în marşul funebru, râvnind iraţional întoarcerea în timp. De aceea, UE şi NATO trebuie să se implice efectiv şi urgent pentru stoparea convulsiilor războinice hungariste, atât de periculoase pentru proiectul unităţii europene. Borna Trianon trebuie apărată cu fermitate, fiind esenţială pentru echilibrul şi pacea Europei.

Horia Blidaru

Sursa: stiripesurse.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy