Universitatea de Vară Izvoru Mureșului 2024- ziua a treia

Articol disponibil în: Română

Lucrările celei de-a XXI-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului au continuat în cea de-a treia zi cu prelegerile din cadrul dezbaterilor: „Naţiunea română: elemente definitorii, valori, riscuri, ameninţări şi soluţii. Cazul Serbiei şi Bulgariei”, „Basarabia, încotro?” şi „Românii din Ucraina între război şi deznaţionalizare”.

Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, a semnalat celor prezenţi, în numele comunităţii româneşti din Serbia, că România a abandonat românii din ţara vecină, aceştia simţindu-se: „ignoraţi de ţara mamă şi de instituţiile statului român, din cauză că România nu doreşte, în situaţia geopolitică din prezent, să strice relaţiile cu Serbia”. În opinia sa, Ambasada României din Serbia nu întăreşte legăturile fireşti pe care ar fi trebuit să le aibă cu Partidului Neamului Românesc, cu Episcopia Ortodoxă Română Dacia Felix, dar şi cu asociaţiile româneşti, deşi din ce în ce mai mulţi tineri nu mai vorbesc limba română. În încheiere, acesta a subliniat că „suntem de două secole sub statul sârb, însă în ultimii ani observăm că a noastră comunitate slăbeşte tot mai mult”.

Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru Cultura Românilor/Vlahilor „Ariadne Filum” din Timoc, Serbia de Răsărit, şi-a manifestat recunoştinţa pentru organizarea Universităţii de Vară, care menţine speranţa într-un viitor mai bun în rândul comunităţii româneşti. Zavişa Jurj a constat, cu tristeţe, că statisticile oficiale nu redau numărul real al românilor (de cca. 300.000), pentru a-i împiedica pe aceştia să atingă pragul necesar de 15% din totalul populaţiei unei localităţi, procent în baza căruia ar primi anumite drepturi. Acesta a semnalat că o firmă chineză poluează regiunea românească a Văii Timocului cu acordul şi susţinerea statului sârb. Astfel că, 140 de sate de români sunt agresiv poluate, iar unii dintre membrii comunităţii româneşti au fost şi vor mai fi strămutaţi fără despăgubiri legale. La nivel educaţional, situaţia este de asemenea sumbră: doar câteva sute de copii învaţă, două ore pe săptămână, limba română. În încheiere, Jurj a punctat că „este foarte greu pentru copii să-şi păstreze limba întrucât nu există infrastructura necesară, iar sârbii îi învaţă că românii se trag de fapt din neamul sârb (…) Biserica Ortodoxă Română reprezintă singurul sprijin real al comunităţii româneşti din Serbia”.

Preotul Doru Ovidiu Ursu, paroh în Valea Timocului, a adresat participanţilor salutul părintelui Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis, clarificând totodată prezenţa românilor din Serbia la Universitatea de Vară: „nu am venit să ne plângem sau să acuzăm statul român, am venit să vă spunem cum este viaţa noastră şi care sunt problemele cu care ne confruntăm”. Preotul a mai afirmat că: „paradoxal, noi avem o mai bună colaborare şi înţelegere de la preoţii din Harghita, Covasna şi din Basarabia, decât de la cei din restul ţării, pentru că trăim aceleaşi presiuni şi suntem în acelaşi duh, căci cel sătul niciodată nu-l va crede pe cel flămând”.

Daniel Mangu, unul dintre liderii românilor din Voievodina, Serbia, a semnalat că deşi comunitatea s-a implicat în ultimul proces de recenzare, numărul românilor a scăzut. Acesta a mai constatat că în contextul în care bugetul anual alocat de autorităţile sârbe pentru activităţile culturale româneşti se ridică la 70.000 de euro, numărul asociaţilor româneşti a crescut în ultimii patru ani. Totuşi, acesta susţine că românii ar avea nevoie de un sprijin financiar mai consistent, pentru că există o cerere în acest sens de la asociaţiile româneşti care au nevoie de ajutor susţinut pentru a supravieţui.

Pe marginea problemei asociaţiilor a vorbit şi Ştefan Mihailovici, consilier local din Voievodina. Aceasta a declarat că activitatea culturală din Voivodina este bogată, existând în fiecare localitate românească asociaţii. Săptămâna trecută de exemplu a avut loc un eveniment cu prezenţa a 1.600 de români din regiune. O mare problemă legată de finanţarea asociaţiilor româneşti ţine însă de mecanismul creat de Departamentul Românilor de Pretutindeni, prin care asociaţiilor li se cere să contribuie cu 50% la finanţarea unui proiect cultural.

Senatorul Titus Corlăţean, a recunoscut şi felicitat activitatea de peste 30 de ani a prof. dr. Ioan Lăcătuşu şi a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş în slujba păstrării identităţii naţionale din centrul ţării, decernându-i distinsului „veteran” al comunităţii româneşti placheta de onoare a Senatului României. Titus Corlăţean a recunoscut activitatea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş desfăşurată în slujba păstrării identităţii naţionale din centrul ţării, recomandând continuarea organizării Universităţii de Vară, întrucât a devenit singurul forum din ţară al românilor de pretutindeni. Titus Corlăţean a atenţionat că statele vecine acţionează în detrimentul interesului naţional românesc, refuzând să aplice tratatele şi acordurile bilaterale pe care le-au semnat cu România. În acest context, senatorul a propus utilizarea pârghiilor europene pentru protejarea consângenilor români.

Un alt senator prezent la dezbateri a fost Adrian Cătană, preşedintele Comisiei pentru Românii de pretutindeni din Senatul României, care şi-a manifestat sprijinul şi solidaritatea pentru comunităţile de români din Serbia şi din afara graniţelor. Printre soluţiile propuse de senator pentru problemele discutate s-a numărat şi redobândirea şi acordarea cetăţeniei româneşti pe baze simple (apartenenţa culturală), aşa cum practică Bulgaria sau Ungaria.

Adrian Severin, fost ministru al Afacerilor Externe, a îndemnat participanţii la lucrările Universităţii de Vară să se implice în sfera politică cu mare curaj, pentru că de un astfel de curaj a fost nevoie pentru a fi introdus art. 7 din Constituţia României, care protejează românii din afara graniţelor, deşi iniţial au existat voci care au afirmat că forma articolului este „ungurească”. Acesta a mai afirmat că: „o denumire mai potrivită pentru românii din afara graniţelor este cea de comunitate etno-culturală pentru că aceştia nu sunt doar minorităţi ale altor state”.

Luând cuvântul în timpul celei de-a doua dezbateri, Vlad Cubreacov, unul dintre organizatorii Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a întărit ideea că situaţia românilor „este unică pe continentul european. Naţiunea română este organizată astăzi bistatal din motive istorice având la origine anexiunea sovietică din 1940. Republica Moldova aparţine prin tot şi în toate lumii româneşti. Ea este un stat post-sovietic neviabil, dependent de finanţările externe şi sursele energetice din exterior, confruntat cu spectrul sărăciei, corupţiei, ineficienţei administrative”. Singura soluţie, conform fostului deputat, pentru problemele statului de la est de râul Prut este reunificarea cu România, membră a UE şi NATO: „tendinţa ca cele două state româneşti actuale să devină unul singur este una firească şi perfect legitimă. Ea nu este orientată împotriva nimănui, ci serveşte ideea de unitate naţională românească”.

Un alt fost deputat care a luat cuvântul este Constantin Codreanu care a propus autorităţilor să condiţioneze sprijinul masiv acordat Republicii Moldova de respectul faţă de Mitropolia Basarabiei. Printre soluţiile enunţate de Constantin Codreanu pentru reunificarea celor două state româneşti se numără crearea „Fondului Moldova” pe modelul „planului Marshall” şi asigurarea unui mecanism eficient pentru recunoaşterea cetăţeniei la care românii din Republica Moldova care nu au renunţat niciodată la identitatea naţională.

George Damian Mocanu, cercetător în cadrul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, a vorbit despre problema reunificării Basarabiei cu România, din perspectivă istorică: „Populaţia Republicii Moldova gândeşte într-un raţionament strâmb, care are în centru conceptul de naţiune civică moldovenească: în Basarabia s-a produs un proces de deznaţionalizare şi asimilare (prin înlocuirea conştiinţei naţionale româneşti cu cea moldovenească)”. Istoricul constată că şi elitele de la Bucureşti gândesc prin prisma acestui raţionament, promovat inclusiv de presa din România, fapt care creează o confuzie generalizată.

Lect. univ. dr. Corina Bistriceanu-Pantelimon, sociolog şi cercetător în cadrul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, a reluat distincţia dintre naţiunea civică şi cea culturală. Prima se bazează pe cetăţenie care este o alegere în sine, iar a doua pe identitate, care este un dat ce nu ţine de alegerea omului. Pentru mobilizarea asumării propriei identităţi româneşti, necesară reunificării celor două state, este nevoie de o autoritatea legitimă garantată de relaţia firească cu transcendentul.

Târgul de meşteşugari şi bunătăţi de la Izvorul Mureşului a reunit numeroşi artizani populari care şi-au prezentat lucrările cu multă măiestrie şi pasiune. Printre standurile tradiţionale s-au numărat cel de lavandă, costume populare, grafică, lumanari, cojoace, sculptura in lemn şi mărgele, atrăgând atenţia vizitatorilor. Domnul Emil din Brateiu, un cunoscut căldărar, a impresionat cu prezentarea artizanatului său în cupru, evidenţiindu-şi talentul şi dedicaţia. De asemenea, fierarul Constantin Tinca, care provine dintr-o familie ce practica aceasta meserie de generaţii în Voşlăbeni – Harghita, a oferit un spectacol de excepţie prin demonstraţiile sale alături de cel mai tânăr membru al familiei. Prezenţa antreprenorului maghiar de la Târgu Mureş a adăugat un plus de savoare târgului, acesta oferind îngheţată artizanală şi pâine tradiţională, spre deliciul tuturor. Totul a culminat prin spectacolele de muzica şi dans popular ale Grupurilor „Flori Mureşene” din Târgu Mureş, Ceata „Opincuta” din Sfântu Gheorghe, Ansamblul „Doina” din Albesti, Ansamblul „Dor” al aromânilor din Dobrogea precum şi solista Carmen Doboş şi tânără Anca Cioloboc.

Biroul de Presă – Universitatea de Vară Izvoru Mureşului –