Urme de opinci în istorie: 173 de ani de la nașterea lui Badea Cârțan
Articol disponibil în:
Română
Gheorghe Cârţan, cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan (n. 24 ianuarie 1849, Cârţişoara, judeţul Sibiu – d. 7 august 1911) a fost un ţăran român autodidact care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi în limba română, care erau aduse clandestin din România, la sate.
Badea Cârţan a rămas celebru în istoriografia românească mai ales pentru drumurile sale făcute pe jos până la Roma. Cu mai bine de un secol în urmă când a ajuns să vadă Columna lui Traian în original, a rămas să doarmă la poalele monumentului. Presa italiană a vremii avea să-l ducă spre celebritate cu titluri gen: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. Românul din zona Făgăraş era mult mai mult decât o figură pitorească şi o senzaţie de presă, s-a dovedit un mare patriot.
Gheorghe Cârţan a fost reţinut de istorie ca un simbol al unităţii naţionale ca urmare a faptului că le-a adus conaţionalilor din Ardeal nenumărate cărţi din Vechiul Regat sau din străinătate. Pentru Nicolae Iorga el era „fanatic ţăran al romantismului naţional ce se privea pe sine ca pe un purtător de misiune superioară, ca un îndeplinitor de porunci ce vin mai de sus”.
Cărţile de istorie au reţinut faptul că „timp de peste 30 de ani a trecut Munţii Carpaţi urcând şi coborând cu desagii mari şi grei încărcaţi de cărţi româneşti, adunate din vechea Românie. Ţinând seama că în epoca amintită cartea nu era la îndemâna oricui, oricine îşi poate da seama de munca uriaşă pe care a trebuit s-o depună acest ţăran entuziast şi modest, spre a le răspândi în satele ardelene…”
În copilărie şi tinereţe a păscut turma de oi a familiei sale, loc unde se întorcea de fiecare dată din marile sale călătorii de la Roma, Viena sau din România. Avea în jur de 30 de ani când se va înrola voluntar în armata română în Războiul de Independenţă. După 1881 va fi mereu pe drumuri, el ajungând în Italia, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Turcia, chiar şi până la locurile sfinte de la Ierusalim. El avea să spună chiar că nicăieri nu s-a simţit mai bine ca în Italia despre a cărei capitală spunea „Roma e mama noastră”.
Povestea celor trei călătorii la Roma le aflăm chiar de la el. Badea Cârţan spunea în ziarul „Poporul Românesc” că: „Într-o bună dimineaţă, în anul …96, ce-mi trăzneşte p-în cap, zic : mă Cârţane, tu trebuie să te duci drept la Roma, să vezi cu ochii cine a fost moş-to şi strămoş-to. Şi dusu-m-am! Douăzeci de zile-n cap am mers pîn la Viena şi de aici alte douăzeci şi trei pîn la Roma”.
Dacă peste tot în Europa, inclusiv în România, a fost primit bine şi încurajat, în Ardeal a avut mereu o relaţie tensionată cu autorităţile. Bunăoară, a suferit condamnări pentru că aducea cărţi româneşti pentru românii ardeleni, pentru că a fost la Roma şi Paris unde a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. De multe ori cărţile pe care le trecea cu atâta trudă peste munţi i-au fost confiscate şi distruse aşa cum s-a întâmplat în iunie 1907, la Braşov, când 76.621 de cărţi româneşti au fost arse de poliţia ungară. Sunt mărturii deja intrate în istorie.
Ca un fapt interesant…la 2 iulie 1904 a participat la Serbările de la Putna, care comemorau 400 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare. De aici a plecat cu traista plină de cărţi, donate de folcloristul Simion Florea Marian, pentru „fraţii ardeleni”.
În total a trecut ilegal peste 200.000 de cărţi pentru copii, pentru ţărani învăţători sau preoţi, folosind mai multe rute prin care a traversat ilegal Munţii Făgăraş. Educaţia şi-a format-o singur, sub îndrumarea intelectualului braşovean Ion Cotigă, în tovărăşia căruia a prins gustul pentru citi şi a putut învăţa despre trecutul neamului său.
A murit în 1911, la 62 de ani, cu şapte ani înainte de Marea Unire şi a fost înmormântat la Sinaia. Pe crucea de piatră deasupra mormântului său a fost inscripţionat: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său”.