Ce obiceiuri sunt la Solstițiul de Vara

Articol disponibil în: Magyar Română

20 iunie este a 171-a zi a calendarului gregorian și a 172-a zi în anii bisecți. Mai sunt 195 zile până la finele anului.

În 20 (respectiv 21) iunie, în emisfera nordică soarele ajunge în zenit și nu mai apune la cercul polar. Această zi marchează solstițiu de vară în emisfera nordică și solstițiu de iarnă în emisfera sudică. Este ziua anului cu lumina zilei cea mai lungă în emisfera nordică, și cea mai scurtă în emisfera sudică.

Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol: „Soare” și stitium, de la verbul sistere: „a se opri”, „a rămâne constant”; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de Soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ, de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine câteva zile staționar, din cauza inversării sensului său de variație.

 În această zi specială au loc o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri, păstrate încă din cele mai vechi timpuri. Totodată, solstiţiul de vară este prilejul unor magii puternice, axate în special pe dragoste ori sănătate.

Astfel, ziua în care ne bucurăm cel mai mult de lumina solară a reprezentat dintotdeauna o perioadă de purificare, prin apă şi foc, în timp ce pe pământ sufletele celor trecuţi în nefiinţă merg la pas cu oamenii.

 Tot în această zi se spune că erau descoperite cele mai multe comori ascunse, iar vrăjitoarele erau mai prezente ca niciodată. Se făceau diferite focuri în jurul apelor, în care se aruncau oase sau gunoaie, pentru a alunga spiritele rele venite să contamineze izvoarele sau fântânile.

 Pe câmpuri, oamenii mergeau cu torţe aprinse pentru a îndepărta bolile recoltelor, iar animalele erau trecute prin foc pentru a le scăpa de spiritele rele venite să sălăşluiască în ele.

O altă tradiţie legată de solstiţiul de vară presupunea transformarea unei bijuterii din aur într-un talisman. Astfel, cu o zi înainte, bijuteria respectivă era pusă alături de diferite ierburi miraculoase (cimbru, salvie, rozmarin, lavandă) într-un vas rezistent la foc, după care, în dimineaţa solstiţiului se scotea obiectul din vas, era cufundat într-un vas cu apă curată, apoi trecut prin focul unei lumânări.

Tot cu flacăra respectivă erau arse ierburile din vas, petru a-şi împrăştia aroma. Bijuteria era apoi lăsată toată ziua la soare, după care era ţinută în mână de către cel care urma să o poarte, în timp ce vrăjitorul spunea de trei ori: „Fii vrăjit şi legat, cu noroc, dragoste şi lumina; belşugul să se reverse şi energiile să străluce. Aşa să fie!”.

Sursa:wikipedia, b365.ro