Concurs de desene pe baza unui basm popular rrom

Articol disponibil în: Magyar Română

Cu ocazia  Ziua Internaţională a Rromilor, Asociaţia Culturală ,,Gi Rromano”- Harghita, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean-Harghita, organizează un Concurs de desene pe baza unui basm popular rrom, adresat tuturor elevilor din județul Harghita.

Tema concursului: ,,ŢARA RROMILOR”

Lucrările pentru concurs trebuie să fie de mărimea A4 sau A3.

Orice tehnică este acceptată : ulei, acuarelă,tempera,creion, etc.

În verso , lucrarea trebuie să conțină informația:

Numele și prenumele elevului ; Clasa; Şcoala; Tel/E-mail

Participanţii sunt rugaţi să expedieze lucrările până la 6 aprilie.2017 la adresa:

As. Cult.,,Gi Rromano”- Harghita

Loc. Eliseni; Nr: 38; Jud: Harghita;Cod.poștal:537292

Lucrările  vor fi expuse și premiate în data de 8 aprilie 2017, la spectacolul organizat cu prilejul  ,,ZIUA INTERNAŢIONALĂ A RROMILOR”

Mult succes!

 

                                                                                                                        Prof :Core Maria

                                                                                                                                   Președinte:

                                                                                                                                 As.Cult.,,Gi Rromano”

ŢARA RROMILOR

(basm popular rrom)

 

… Cândva, demult, rromii aveau o ţarǎ minunatǎ sub nemǎrginirea cerului.

Cât timp a trecut de atunci doar pǎmântul poate spune. Pe vremea aceea, şatra era aşezatǎ la marginea unei ape. Corturile erau aşezate frumos unul lângǎ altul. Bǎrbaţii prindeau peşte sau prelucrau fierul cu ciocanul, iar femeile gǎteau şi aveau grijǎ de bǎtrâni şi copii.

Într-o zi liniştitǎ de varǎ, ghicitoarele simţirǎ ca o mare primejdie: – Norii negri vor vărsa o mare mânie pe neamul nostru! spuserǎ ele tuturor .

Într-adevǎr, dupǎ trei zile, veni o furtunǎ cumplitǎ pe pǎmânt.

Zeii au aruncat cu apa si foc toată noaptea asupra pământului. Caii rromilor se speriarǎ, însǎ oamenii, miloşi, îi luarǎ în corturile lor. Dimineaţa, pe câmpie, totul era distrus. – Ce vom face acum? – se întrebau ei.

– Copiii sunt fǎmânzi! strigau femeile.

– Nu vǎ speriaŝi, nu vă temeţi! – spuse cel mai bǎtrân rrom, bulibaşa lor.

Vom prinde peşte din râu, pânǎ când se va usca şi vom putea iar sǎ lucrǎm pǎmântul.

Oamenii plecarǎ la râu, cu nǎvoadele, ca sǎ prindǎ peşte. Deşi plouase mult, şi apa râului era limpede, nici un peşte nu se vedea în ea.

Cinci zile au cǎutat pe dealuri degeaba. Nimeni nu avea ce mânca, nici oamenii, nici caii.

– Trebuie sǎ facem ceva! spuserǎ rromii.

– Înhǎmaţi caii la cǎruţe, pentru cǎ vom merge în altǎ ţarǎ sǎ ne cǎutǎm hranǎ, pânǎ când se retrag apele de pe pǎmântul nostru! – strigǎ Bǎtrânul.

Rromii umblarǎ mulţi ani prin multe ţǎri şi pǎmânturi în toatǎ lumea.

Umblau cu corturile, se opreau în apropierea apelor ori pe câmpii, pentru puţină vreme.

Lucrau să strângă şi bani. Reparau cǎldǎri, căruţe, potcoveau cai, arǎtau oamenilor cum sǎ însǎnǎtoşeascǎ caii şi multe altele.

Dar in aceste locuri ,nu au fost apreciaţi,au fost alungati cu pietre.

-Plecati! Ce cautati aici?

Toată lumea doar urmărit și i-au batjocorit, nu era nici un loc pentru ei. Astfel, ei au migrat de la un loc la altul.

Dupǎ mai mulţi ani, când a u vrut sǎ se întoarcǎ în ţara lor, nimeni nu mai ştia unde este acel loc.

Ghicitoarele au spus cǎ ţara lor a fost înghiţitǎ de ape şi cǎ este pe veci pierdutǎ.

Timpul a trecut, oamenii au învǎţat sǎ trǎiascǎ în alte locuri, dar pǎstreazǎ în sufletul vechea ţarǎ, limba lor cea veche şi obiceiurile.

Nu au uitat niciodatǎ nici  dansurile şi cântecele lor frumoase

Şi astǎzi, rromii îşi cautǎ ţara, dar, pânǎ o vor gǎsi, ţara rromilor este acolo unde ei au vǎzut pentru prima datǎ lumina soarelui”.