Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

EROII NAȚIUNII ROMÂNE: ECATERINA TEODOROIU, EROINA DE LA JIU

Ecaterina Teodoroiu (1894 – 1917) a fost prima româncă care s-a remarcat în război și care și-a sacrificat viață pentru țara sa pe câmpul de luptă. A deținut gradul de sublocotenent și și-a pierdut viața în bătălia de la Mărășești în timpul Primului Război Mondial.

Primul imbold spre cariera militară a apărut din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete când tânăra s-a înrolat într-una dintre primele unități de cercetașe din București, cunoscută sub denumirea de cohorta Păstorul Bucur, condusă de către Arethia Piteşteanu.

În vara anului 1914 a revenit la Târgu Jiu unde s-a înscris în cohorta de cercetași Domnul Tudor. În perioada iunie 1916 până în august 1916, la decretarea mobilizării, Ecaterina s-a aflat la Târgu Jiu, unde a ajutat la îngrijirea răniților în cadrul aceleiași cohorte Domnul Tudor, aflate sub conducerea lui Liviu Teiuşanu. Date fiind dăruirea, efortul, entuziasmul și angajamentul său, la începutul lunii octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la București de către Regina Măria unde i s-a mulțumit pentru dăruirea sa.

De îndată ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina a participat pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae Teodoroiu, care a căzut pe front, Ecaterina a decis că pentru ea este important să își slujească țara în locul lui. Pe 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, soldatul Ecaterina Teodoroiu fiind în primele linii.

În luptele din data de 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiaşi a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la București și ulterior la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în fața trupei.

Potrivit atestărilor documentare, Ecaterina, fire inimoasă și întreprinzătoare, știa să tragă cu pistolul, carabina și mitraliera, arunca foarte bine grenada de mână și călărea cu o mare abilitate. În „Memoriu asupra activității eroinei Ecaterina Teodoriu în partea a doua a campaniei cu Regimentul 43/58 Infanterie”, colonelul Constantin Pomponiu, fost comandant al acestui regiment își amintește: „Lunar se ducea la Palatul Regal unde se prezenta M.S. Regina Maria și de unde i se dădea suma de lei 400; acești bani nu-i cheltuia pentru ea, decât foarte puțin, fiind și foarte sobră ajuta soldații, ridicându-le traiul cu ce se putea cumpăra în acele timpuri; regimentul având grijă pentru mâncarea și îmbrăcămintea ei, echipată cu aceeași uniformă ca și ofițerii. Deși avea un fizic nu tocmai forte la vedere, însă a fost totdeauna sănătoasă, chiar călărea foarte bine. La toate marșurile inerente intrării Regimentului pe front a mers tot timpul pe jos în fruntea plutonului său pe care-l antrena prin exemplul și însuflețirea sa patriotică, cu toate că purta carabină, cartușele necesare 160, precum și grenade, totdeauna am văzut-o neobosită și cu moralul ridicat”.

Ecaterina a fost răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și a fost ridicată la gradul de sublocotenent, primind comandă unui pluton de infanterie. A fost o persoană extrem de curajoasă și o bună conducătoare în luptă, foarte iubită și respectată atât de camarazii săi cât și de comandanții săi.

La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare a fost oprită de Armata Română, dar cu pierderi foarte grele.În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comandă că sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!”

A fost înmormântată în satul Poieni, comună Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu, în mormântul monument din centrul orașului, înălțat în cinstea patriotismului sau și a faptelor sale de vitejie.

Sursa: CNMR




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *