Istoria Ţinutului Secuiesc în trei volume

Articol disponibil în: Magyar Română

Miercuri, 20 iulie, în cadrul Universităţii de vară Tusványos  de la Tușnad au fot prezentate cele 3 volume ale istoriei secuilor. Volumele, care conţin istoria secuilor, au fost concepute de Societatea Muzeului Ardelean, de Academia Maghiară şi Muzeul Haaz Rezső. Această operă monografică a fost scrisă de 23 de istorici şi arheologi. Istoria Ţinutului Secuiesc este descrisă în 2.200 de pagini şi până în prezent au fost editate 5.000 de exemplare. Cei care doresc să achiziţioneze aceste volume vor trebui să plătească 250 de lei.
La prezentarea de carte au fost de faţă doar 7 scriitori din cei 23, iar pentru ca această manifestare să fie cât mai echilibrată organizatorii au invitat şi 2 critici.
Székely István, moderatorul acestui prezentări, a început cu precizarea faptului că secuii de astăzi au o identitate etnică din ce în ce mai puternică. Acesta a mai precizat faptul că a fi secui nu înseamnă acelaşi lucru cu a fi maghiar în România. Directorul Muzeului Haaz Rezső, Miklós Zoltán, din Odorheiu Secuiesc, a confirmat faptul că era nevoie de o asemenea carte pentru a clarifica cât mai multe lucruri din trecut.
Pentru ca aceste volume să fie finalizate a fost nevoie de o comisie a editorilor, alcătuită din 9 persoane, deoarece la aceste cărţi au lucrat foarte mulţi profesionişti în acelaşi timp, iar rolul comisiei a fost acela de a coordona aceşti oameni. Kolumbán Zsusza, reprezentata comisiei, a declarat faptul că aceste cărţi nu sunt unele ştiinţifice, tocmai pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni şi aceştia  să înţeleagă cât mai bine conţinutul acestor opere.
Fehér János, unul dintre criticii care a fost de faţă la această prezentare, a admis faptul că a fost foarte greu să accepte această poziţie, dar pentru a face o muncă cât mai bună trebuie criticată şi această carte. În opinia criticului cărţile acestea nu au întotdeauna o coerenţă sau nu sunt logic structurate, în cărţi apar prea multe repetiţii, iar volumele ar fi putut fi cu 20% mai scurte dacă nu ar exista acestea. În acelaşi timp unul dintre volume prezintă Revoluţia din 1848 în peste 100 de pagini, ceea ce este exagerat.
Un alt critic, Nagy Botond a sesizat foarte multe neclarităţi şi suprapuneri în ceea ce priveşte volumele. În unele locuri, istoricul care a scris respectivul capitol a dat date şi statistici care nu au cum să fie adevărate. Nagy Botond a mai sesizat faptul că istoricii şi arheologii care au scris aceste cărţi au refuzat să scrie şi despre literatura română, în mod conştient.
Scriitorii le-au dat dreptate acestor critici şi au explicat publicului faptul că aceste greşeli sunt datorate faptului că au lucrat prea mulţi, în acelaşi timp, la aceste cărţi şi nu au acordat destulă atenţie muncii celuilalt.