Mihai Eminescu le stă în gât extremiștilor maghiari

0

Articol disponibil în: Magyar Română

Răbufnirile șoviniste ale unui harghitean au reușit de multe ori să inflameze opinia publică a românilor în spațiul virtual. Provocări și discordie sunt semănate frecvent din partea extremiștilor maghiari la adresa românilor cu scopul de-ai umili în propria țară. Însă, când ajungi să te legi de poetul național al României, de un simbol sacru al culturii acestei țări și să te folosești de opera geniului Mihai Eminescu ca să îți verși tu ifosele de minoritar, nu mai demonstrezi doar tupeu, ci te transformi într-o amenințare.

 

Postările aruncate pe Facebook de un lup moralist din Harghita, nu au rămas fără răspuns. Întotdeauna vor exista români cerebrali care vor ști să limiteze apucăturile cotropitoare ale urmașilor migratori.

Notoriul activist pentru autonomie teritorială Arus Zsolt îi amenință cu Poliţia şi Jandarmeria pe cei care ar dori să recite Doina lui Eminescu!
De asemenea, Arus Zsolt cere românilor să nu participe la demonstraţia care va avea loc duminică, la Palatul Cotroceni, de la ora 16,30, prin care i se va cere Preşedintelui României să nu promulge ordonanţa trădătoare privind Codul Administrativ, deoarece „Cea ce doresc organizatorii este încalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor romani care apartin minoritatilor. Le rog astfel pe toti care citesc acest mesaj sa nu participe.” (am redat cuvânt cu cuvânt opinia autorului, scuzați!).
În ce privește textul de lege invocat de Arus, omul frizează delirul!

Arus Zsolt este un notoriu militant pentru autonomia teritorială a aşa zisului ţinut secuiesc, mare apărător al teroriştilor Beke Istvan şi Szocs Zoltan, cei care au vrut să arunce în aer mii de români care aniversau Ziua Naţională a României la Târgu Secuiesc – scrie un brașovean pe rețeaua de socializare.

 

Redăm mai joi versurile poeziei lui Mihai Eminescu, considerată periculoasă de către președintele Fundației Szekler Monitor. După citirea poeziei, putem deduce cu ușurință că Arus Zsolt se teme cu siguranță de blesteme!

DOINA
de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată

De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!

Această variantă a Doinei ,extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.

                                                                          Vasile Zărnescu

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy