Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

Profanarea cimitirului de la Odorhei

Presărați pe-a lor morminte…

În „cel mai maghiar” oraș din România are loc

Purificarea etnică a morților

 

Cimitirul Eroilor din Odorheiul Secuiesc

Între cele două războaie mondiale, municipiul Odorheiu Secuiesc era locuit în proporție de 6-7% de români. În „epoca de aur” procentajul a scăzut pentru ca astăzi doar 2% din populația orașului să mai fie românească. Jeno Szasz, primarul municipiului (și nu numai el) se laudă că Odorheiu Secuiesc este „cel mai pur” oraș maghiar din România. Și nu exagerează cu nimic și în nici un sens.

 

Cu zece ani în urmă a încercat să alunge din orfelinatul donat de o fundație elvețiană pe călugărițele greco-catolice pentru că nu tolera ca ele să „impurifice” zona primind în așezământ și alți copii oropsiți de soartă în afară de cei de origine maghiară. Deși au fost scoase pe sus, maltratate și umilite, călugărițele s-au reîntors. Așa că azi, 120 de orfani continuă să atenteze la puritatea etnică a Odorheiului…

Dar nu numai orfanii sunt periculoși. Primejdioși sunt și morții, dacă sunt români. Mâine e Înalțarea, zi în care sunt comemorați eroii neamului. Se vor pune coroane de flori și se vor aprinde lumânări pe mormintele lor. În cimitirele militare li se va da onorul tuturor, fără a se face vreo deosebire între ei. Fiecare a luptat pentru patria sa, fie el român, ungur, neamț sau rus. Doar pentru unii morții continuă să fie inamici.

Ca reporter al Televiziunii Române Libere, am fost la Odorheiu Secuiesc imediat după Revoluția (sau ce va fi fost) din 1989. Ruinele clădirii Miliției încă mai fumegau, în mai multe comune din împrejurimi fuseseră asasinați cu cruzime mai mulți milițieni. Și români și maghiari. Pentru că simbolizau autoritatea statului român. Cimitirul militar din Odorhei fusesese devastat, multe dintre plăcile comemorative cu numele celor care luptaseră pentru eliberarea Transilvaniei de Nord împotriva diviziilor horhyste și naziste, fuseseră sparte. Am făcut fotografii care s-ar putea dovedi prețioase pentru că astăzi nici un mormânt nu mai are vreo inscripție care să amintească de zecile de ostași cei care au murit eroic pe aceste locuri în primul și al doilea măcel mondial.

Povestea mausoleului și a cimitirului militar din Odorhei este cutremurătoare și revoltătoare. În ultimă instanță, ea dovedește că există unii – să le spunem oameni? – a căror ură și dispreț față de alții trece dincolo de moarte, dar și că noi românii nu suntem capabili să ne cinstim morții…

Mausoleul a fost construit în vremea României Mari și inaugurat la 14 iulie 1929 de Î.P.S. Mitropolitul dr. Nicolae Bălan. În el și-au găsit odihna rămășițele pământești ale tuturor soldaților căzuți prin acele locuri, indiferent de steagul sub care au luptat: români, unguri sau germani, deopotrivă. Un număr de 8 ostaşi români au fost îngropaţi în morminte separate, în partea dreaptă din faţa mausoleului. În partea stângă a mausoleului se afla plantat un catarg din brad, vopsit în spirală, în culorile roşu, galben şi albastru, pe care, între anii 1918-1940, era arborat drapelul de stat al României. După Dickatul de la Viena, la intrarea trupelor horthyste în Transilvania de Nord, catargul a fost dărâmat, iar pietrele de căpătâi de la mormintele din faţa mausoleului au fost zdrobite şi aruncate. Istoricii Gyorgy Vofkori și David Gyula afirmă că până și în 1940, autoritățile ungare au avut grijă să păstreze mausoleul neatins.

În timpul regimului comunist, pe vremurile Regiunii Autonome Maghiare, cea de tristă inspirație stalinistă, somnul de veci al celor căzuţi pentru patrie a fost tulburat ulterior de mai multe ori. Prin anii 50, plăcile funerare au fost distruse, iar osemintele scoase din cripte de profanatori rămași necunoscuți. Pe cine deranja oare prezenţa lor? Ce rău puteau face nişte oseminte? Şi cui? În 1978 a avut loc o nouă profanare. Preotul ortodox Nicolae Călugăr a fost cel care, cu pioşenie, a adunat oasele risipite şi a zidit uşa mausoleului și a făcut fotografii ale osemintelor împrăștiate prin tufișuri.

Ca urmare a acţiunilor de profanare, a intemperiilor şi a dezinteresului manifestat de autorităţile (in)competente pentru luarea în evidenţă ca monumente istorice şi memoriale, mult timp mausoleul a fost lăsat în ruină de autoritățile locale. În cimitirul respectiv, în spatele mausoleului, au mai fost înmormântaţi, pe două rânduri, un număr de 35 de ostaşi români căzuţi în luptele date pentru eliberarea Transilvaniei de Nord în cel de-al doilea război mondial. Şi aceste morminte au fost mult timp în paragină. Între anii 1970-1985, 27 dintre acestea nu mai aveau cruci, iar la alte 5 crucile au fost dărâmate (ale plt. maj. Sîngureanu Ioan, soldat Pop Ioan, soldat Huleiu Mihai, soldat Nicolaie Letea şi soldat Temeşan D. Ioan. Numai trei morminte au rămas cu crucile în picioare: soldat Bălan Ioan, soldat Bogaciu Ioan şi soldat Roşu Nicolaie.

În 1985, autorităţile judeţene, ca urmare a unui control al autorităţilor centrale pe linia stării monumentelor şi cimitirelor cu caracter istorico-militar din judeţul Harghita, au fost nevoite să ia măsuri de punere în valoare a acestui edificiu. Autorităţile locale s-au conformat dispoziţiilor primite, au renovat mausoleul, au contruit un monument şi au amenajat un drum de acces la cimitir.

Părea că situaţia s-a îmbunătăţit, dar în 1989 au urmat noi încercări de ştergere a „urmelor” soldaţilor români. De pe mausoleu şi monument au fost sparte sau smulse plăcile de marmură cu inscripţiile în limba română, așa cum au fost distruse inscripțiile funerare de pe mormintele ostașilor căzuți. Astăzi, în cimitirul militar de la Odorheiu Secuiesc nu mai există absolut nici o inscripție care să pomenească numele vreunui ostaș! În schimb, în presa locală apar tot felul de articole în care se pretinde că cimitirul e unul fictiv și că nu adăpostește oseminte! Exemplu tipic de ceea ce antropologii numesc „gândire magică primitivă”: nu numești obiectul sau subiectul, nu există. Distrugi simbolurile „dușmanului”, ai învins dușmanul. Important este să-ți „marchezi” teritoriul cu orice preț și cu orice. Chiar și cu dejecții, ca animalele. Este ceea ce s-a întâmplat: după cum se poate vedea în fotografie, în cripta mausoleului, în care sunt îngopate, fără deosebire, oasele tuturor ostașilor, niște nemernici și-au făcut nevoile. Așa cum alți nemernici au făcut în 1940, în bisericile românești, pe vremea vremelnicei stăpâniri horhyste.

Anul trecut, în luna august, indivizi rămași (evident!) necunoscuți au pictat o svastică pe monumentul celor care și-au dat viața luptând împotriva nazismului! A fost șteasă, doar urma Ziua Armatei Române. Azi e Înălțarea. Murdăriile au fost curățate, mausoleul și monumentul au fost zugravite cu var, doar azi e Ziua Eroilor!, se vor depune coroane de flori, se va intona „presărați pe-a lor morminte ale laurilor flori”. Mâine sacrilegiul va fi reluat de la capăt. Oare de 17 ani Ministerul Apărării, Guvernele care s-au succedat, ale României (?), chiar nu au avut, nu au nimic de spus? Oare președintele Băsescu chiar nu a fost informat ce se întâmplă când s-a dus anul acesta la Odorhei să se întâlnească cu primarul rasist Jeno Szas, președintele Uniunii Civice Maghiare, filiala din Transivania a Fidesz, partidul extremistului Viktor Orban?

Oare, noi românii nu suntem capabili să ne cinstim măcar morții dacă nici vii, de același neam cu noi, atâți câți au mai rămas, nu putem, nu vrem să-i apărăm, aici, în chiar centrul țării? Și dacă mâine, poimâine, „Ținutul Secuiesc” va deveni autonom, așa cum vreau UDMR, UCM sau CNS, oare românii de aici vor trebui să-și ia morții în spinare și să se mute în România?

 

Dorin Suciu – 16.05.2007

 

Anexă

Nu am cunoştinţă ca în bugetul local să fi fost prevăzute fonduri pentru protejarea monumentelor, iar dacă au fost prevăzute, cu siguranţă nu au fost destinate acestui edificiu.

Reamintim că edilii judeţeni şi locali, în baza art. 36 şi 37 din Legea nr. 379/07.10.2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, au următoarele atribuţii:

– ţin evidenţa detaliată a mormintelor şi operelor comemorative de război situate pe raza  lor teritorială şi asigură protejarea lor, prevăzându-şi în bugete fondurile necesare în acest scop;

– colaborează cu organizaţiile neguvernamentale pentru protejarea mormintelor şi operelor comemorative.

– iau măsuri legale atunci când constată încălcări ale regimului juridic al mormintelor şi operelor comemorative de război.

Amendă contravenţională, prevăzută în aceeaşi lege, este ridicolă, fiind cuprinsă între 10 şi 50 milioane (lei vechi) și nu compenseza lipsa de respect pentru eroii căzuţi la datorie.

Vezi și: http://glasul.info/2015/10/05/ne-place-fapta-actiunea-romani-pentru-romani-la-odorheiu-secuiesc/




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *