România se confruntă cu o nouă vulnerabilitate politică prin potențiala subordonare a UDMR față de politica pro-rusă a lui Viktor Orban

Articol disponibil în: Magyar Română

Recenta întâlnire dintre Viktor Orban, premierul Ungariei, și Vladimir Putin, liderul Rusiei, a declanșat numeroase controverse și îngrijorări, reflectate și în politica românească. Prin această întâlnire, Orban și-a reafirmat poziția de apropiere față de Kremlin, lucru care poate avea consecințe semnificative asupra României prin intermediul UDMR, partid care are o influență notabilă în politica românească.

UDMR, reprezentantul principal al comunității maghiare din România, a fost adesea criticat pentru relația sa apropiată cu Viktor Orban. Această relație, marcată de respect și sprijin reciproc, s-a consolidat prin diverse inițiative politice și economice susținute de Orban în Transilvania. Totuși, această apropiere ridică suspiciuni serioase de subordonare politică, mai ales în contextul actualelor tensiuni geopolitice.

Faptul că UDMR, un partid care joacă un rol în Parlamentul României, ar putea fi influențat de politicile pro-ruse ale lui Orban este extrem de periculos. Ungaria și România sunt ambele membre NATO și ale Uniunii Europene, structuri care au condamnat în mod ferm agresiunea Rusiei în Ucraina și au implementat sancțiuni economice împotriva acesteia. Apropierea lui Orban de Putin contravine acestor poziții și poate submina unitatea și securitatea regională.

Viktor Orban a demonstrat de multe ori că este dispus să sfideze consensul european, iar această atitudine riscă să fie exportată și în politica românească prin intermediul UDMR. Dacă UDMR va continua să urmeze exemplul lui Orban și să adopte o linie politică pro-rusă, acest lucru ar putea duce la o izolare a României pe scena internațională și ar putea diminua încrederea aliaților occidentali în angajamentul său față de valorile democratice și de securitate colectivă.

Ar fi bine ca UDMR să se delimiteze clar de politicile lui Orban și să adopte o poziție fermă în sprijinul valorilor euro-atlantice. UDMR trebuie să demonstreze că este un partener de încredere în cadrul NATO și al Uniunii Europene și să se distanțeze de orice influență care ar putea pune în pericol securitatea națională și regională dar sunt suspiciuni că nu vor face nimic care să supere pe cei din Ungaria.

În concluzie, România se confruntă cu o nouă vulnerabilitate politică prin potențiala subordonare a UDMR față de politica pro-rusă a lui Viktor Orban. Ar fi normal ca liderii UDMR să adopte măsuri pentru a se distanța de această influență și să reafirme angajamentul partidului față de valorile și obiectivele comune ale NATO și ale Uniunii Europene doar că ei nu prea sunt adepții uniunilor de state ci mai degrabă a autonomiilor.

Dar nu asta este totul. Mai avem o problemă de care nu prea vrea nimeni să vorbească. În contextul actualei crize geopolitice și a tensiunilor crescânde dintre Rusia și Occident, este esențial ca toate statele membre ale NATO și ale Uniunii Europene să manifeste o unitate fermă și o claritate morală în fața agresiunii ruse. Cu toate acestea, în România, situația politică devine din ce în ce mai complicată și periculoasă prin prisma tolerării din partea partidelor aflate la guvernare a relațiilor dintre UDMR și Viktor Orban, premierul Ungariei, cunoscut pentru apropierea sa față de Kremlin.

Deși, la suprafață, partidele aflate la guvernare în România, respectiv PSD și PNL, par să ia măsuri pentru a izola UDMR din motive de securitate națională și fidelitate față de partenerii occidentali, realitatea este mult mai tulbure. După ieșirea UDMR de la guvernare, oamenii numiți politic de către acest partid au rămas în funcții cheie la nivel național, regional și local, ceea ce ridică semne de întrebare asupra adevăratei intenții a celor două mari partide.

PSD și PNL se prefac că izolează UDMR pentru a satisface cerințele partenerilor internaționali ai României, dar această izolare este în mare măsură de fațadă. În realitate, UDMR continuă să dețină influență în instituții esențiale, ceea ce sugerează o lipsă de voință reală de a rupe legăturile cu partidul maghiar. Mai mult decât atât, există o strategie politică perversă la mijloc: PSD și PNL se gândesc că ar putea veni momentul unui guvern minoritar și va fi nevoie să apeleze la procentele și voturile UDMR pentru a-și menține puterea.

Această situație creează un risc imens. Dacă UDMR va deveni un promotor activ al politicilor pro-ruse promovate de Orban, politicienii aflați la putere în România s-ar putea face că nu văd. Un astfel de scenariu nu doar că subminează eforturile de securitate ale României, dar pune și în pericol relațiile țării cu partenerii săi strategici din NATO și UE.

Dacă am fi o țară normală la cap, ar trebui ca PSD și PNL să își asume responsabilitatea și să ia măsuri concrete pentru a se asigura că nicio influență pro-rusă nu poate pătrunde în structurile de guvernare ale României.

România se află într-un moment critic, unde deciziile politice trebuie să fie ghidate de interesele naționale și de fidelitatea față de valorile occidentale. Pseudo-izolaționismul UDMR practicat de PSD și PNL nu este doar ineficient, ci și periculos. Este necesar ca toate partidele politice să acționeze cu responsabilitate și să se asigure că România rămâne un pilon de stabilitate și securitate în regiune. Mai este nevoie doar de o clasă politică care să și înțeleagă ca interesul național trebuie să primeze.

Iosub Robert