Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului (27 ianuarie)

Articol disponibil în: Magyar Română

Ziua de 27  ianuarie a fost declarată drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, fiind decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005.

Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6 milioane de evrei de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alegerea acestei date este legată de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în după-amiază zilei de 27 ianuarie 1945.

De asemenea, rezoluţia respinge orice negare a Holocaustului şi încurajează statele membre ale Adunării Generale ONU să transmită viitoarelor generaţii lecţia genocidului, pentru ca această pagină neagră a istoriei să nu se mai repete.
În Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria victimelor Holocaustului.
Acte cumplite de genocid au fost comise şi după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în Cambogia, Rwanda şi în fosta Iugoslavie.

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 672 / 5 mai 2004, a fost aprobată data de 9 octombrie (dată ce marchează începutului deportărilor evreilor în Transnistria, în anul 1941), pentru comemorarea oficială, în plan naţional, a Zilei Holocaustului.

Cuvântul Holocaust provine din limba greacă și înseamnă „sacrificiu prin foc”

Mesajul premierului Marcel Ciolacu transmis cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

„Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului marcată pe 27 ianuarie are o puternică rezonanţă istorică, fiind data în care lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau a fost eliberat şi reprezintă, totodată, un memento pentru noi toţi, că cea mai cumplită formă de manifestare a antisemitismului nu trebuie să se repete.

În România, încercările repetate ale legionarilor de intimidare şi excludere a comunităţilor evreieşti din societate s-au materializat în acţiuni violente, distructive şi ucigaşe. Tot în această perioadă ne amintim de Pogromul de la Bucureşti, un episod tragic al istoriei noastre, în care ura şi antisemitismul care au înveninat un întreg sistem şi au generat torturi, sechestrări, omoruri, incendieri şi atacuri asupra proprietăţilor şi sinagogilor. Toate aceste acţiuni condamnabile, care au avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941, nu au fost unele izolate, ci s-au petrecut într-un context mai larg de persecutare a comunităţilor evreieşti din ţara noastră, în care libertăţile şi drepturile fundamentale le erau încălcate flagrant.

Rana lăsată de Holocaust în mentalul colectiv românesc poate fi tratată doar prin asumare onestă şi promovarea adevărului istoric, remedii necesare pentru o ţară democratică şi europeană.

Ne revine obligaţia, faţă de toate victimele inocente care au fost supuse unor atrocităţi  greu de imaginat, de a contracara orice formă de negare sau de distorsionare a Holocaustului şi de a promova educaţia, ca mijloc esenţial de progres şi de cultivare a toleranţei. Demararea predării disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul”, obligatorie pentru elevii de liceu, a reprezentat un pas important pentru România în vederea stimulării educaţiei despre ceea ce a însemnat Holocaustul şi consolidării conştiinţei civice în rândul tinerilor.

Vizita la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii, la sfârşitul anului trecut, mi-a întărit convingerea că nu trebuie să uităm vreodată datoria morală de a lupta permanent împotriva puterilor răului.

Angajamentul Guvernului României în prevenirea şi combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului care incită la ură rămâne ferm şi asumat pentru ca atrocităţi ale istoriei, aşa cum a fost Holocaustul, să nu se repete vreodată”.