EROII NAȚIUNII ROMÂNE: ION C. BRĂTIANU, ARTIZANUL REALIZĂRII MARII UNIRI

Articol disponibil în: Magyar Română

Ion C. Brătianu (1864 – 1927), cunoscut și ca Ionel Brătianu, a fost inginer, om politic, președinte al Partidului National Liberal, dar și membru de onoare al Academiei Române din 1923. Încă din anul 1895, a devenit membru al Partidului National Liberal. A condus guvernul României timp de 12 ani și a contribuit substanțial și direct la înfăptuirea Marii Uniri din 1918. Totodată a avut o contribuție majoră la legiferarea și realizarea reformei agrare și a celei electorale, dar și la consolidarea statului național unitar român.

În anul 1910, când Ion C. Brătianu a preluat conducerea Partidului National Liberal, avea în vedere deja conturată imaginea politicii externe a partidului, respectiv aceea de a desprinde România de Triplă Alianță și de a o orienta spre tabăra Antantei.

Actul de Unire a Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918 a încheiat procesul de formare a statului național unitar, la care Ionel Brătianu a avut o contribuție majoră.

La 29 noiembrie 1918 s-a constituit un nou guvern liberal, condus de I.I.C. Brătianu, în componența lui regăsindu-se, pentru prima dată în istoria țării și miniștrii din provinciile istorice românești care s-au unit la 1 Decembrie 1918 cu țara mamă. Acest guvern a ratificat actul de unire a Transilvaniei cu România prin Decretul (lege) din 13 decembrie 1918, privind unirea Transilvaniei și a celorlalte ținuturi din Ungaria locuite de români cu Regatul României, dar și pe cel al unirii Bucovinei cu România prin Decretul (lege) din 19 decembrie 1918, respectiv Unirea Bucovinei cu Regatul României.

Principala preocupare pe plan extern a Prim-ministrului român a fost recunoașterea prin tratat a unirii celor trei provincii cu țara mamă. În ziua de 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinței de Pace de la Paris, care avea ca scop reglementarea situației internaționale după Primul Război Mondial.

Modul în care s-au desfășurat lucrările acestei Conferințe l-a dezamăgit enorm pe Ionel Brătianu. Conducerea conferinței a fost preluată de un Consiliu compus din membri ale celor patru Mari puteri învingătoare: președintele S.U.A. – Woodrow Wilson, premierul britanic – Lloyd George, prim-ministrul Franței – Georges Clemenceau și prim-ministrul italian – Vittorio Orlando. Consiliul a decis inițial că România este o țară cu interese limitate, mai exact un stat mic cu putere militară scăzută, motiv pentru care putea participa la dezbaterile Conferinței numai atunci când era invitată.

România era obligată astfel să semneze o convenție prin care acorda pe o perioadă de cinci ani liberul tranzit pentru toate mărfurile, mijloacele de transport și supușii Puterilor Aliate și Asociate, fără a pretinde nici un fel de vamă.

Acestea au fost motivele pentru care, în discursul rostit într-o ședință de plen a statelor aliate și printr-un memoriu înaintat Consiliului, Ion I. C. Brătianu a declarat că România va asigura drepturile minorităților și fără a fi tratată discreționar de către Consiliu și asigură pe aceasta cale Consiliul că România era gata să ia o serie de măsuri pentru a ușura tranzitul și pentru a dezvolta comerțul cu celelalte națiuni, dar numai în conformitate cu legislația internă.

Cu toate obiecțiile delegației române, la data de 10 septembrie 1919, România a fost pusă în fața faptului împlinit de Marile Puteri care au semnat la Saint-Germain, Tratatul de Pace cu Austria.

În urma cererilor imperative ale Consiliului de a semna fără obiecții tratatul, Ionel Brătianu și-a prezentat demisia din fruntea Consiliului de miniștri, la data de 12 septembrie 1919, nedorind să fie semnatarul unui tratat atât de nedrept care dezavantaja România foarte mult.

După Marea Unire, clasei politice a acelor timpuri i-a revenit răspunderea de a găsi mijloacele necesare pentru a asigura dezvoltarea și modernizarea României ca stat european.

Ion I.C. Brătianu a dominat viața politică din România cu autoritate, având calitatea nativă de a coordona totul cu maximă eficientă. Dominând cu autoritate dar și cu responsabilitate viața politică a României timp de două decenii, Ion I.C. Brătianu este considerat drept una dintre cele mai complexe și controversate personalități ale istoriei naționale.

Ion I.C. Brătianu a considerat că nu există pentru toți oamenii politici îndatorire mai mare decât aceea de a apară interesele și a demnitatea poporului român.

Sursa: CNMR