EROII NAȚIUNII ROMÂNE: MAREȘALUL CONSTANTIN PREZAN, EROUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

Articol disponibil în: Magyar Română

Constantin Prezan (1861- 1943) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.

A fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată treptele militare, de la sublocotenent până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română.

În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.

În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920.

În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea.

Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept, deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant sau membru al Consiliilor de Coroană.

A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935.

Printre distincțiile primite amintim: „Steaua României”, clasa a V-a, „Ordinul Carol I”, conferit în anul 1937 de către regele Carol al II-lea.

Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat astfel în cartea sa „ O viață de om, așa cum a fost”:

„Constantin Prezan, se dovedise nesimțitor la curentele populare care avuseseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Alexandru Averescu. Acțiunea sa de străbatere în Ardeal fusese eficace și se menținuse și după catastrofa din Muntenia. Ajuns conducător al defensivei din Moldova, arătase sânge rece, dreaptă măsură, atât optimism cât trebuia pentru a domina dezorientarea și demoralizarea și pentru a fi gata oricând de hotărârile reparatoare ale revanșei. Ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Român (Schinetea)-Vaslui, dintr-o situație în care atâția au făcut avere. Avea o singură dorință: de a putea să organizeze, fără servituți de partid, armata pe care o condusese cu atâta demnitate”.

Sursa: CNMR