Sărbătorile pascale în nordul județului Harghita, în urmă cu mai mult de o jumătate de secol

Articol disponibil în: Română

Pregătirile pentru sărbătorile pascale, în familia satului tradițional din nordul județului Harghita, urmau trecerea printr-o serie de obiceiuri care se cereau respectate întocmai și care aveau de-a face cu împrospătarea casei, a gospodăriei și cu pacea interioară a fiecărui om. Perioada premergătoare acestor sărbători era marcată de căutarea împăcării cu sine și cu ceilalți. Căutările interioare se revărsau și asupra a tot ce este exterior, astfel că acea curățenie a casei și gospodăriei, chiar și pregătirea bucatelor, erau elemente importante din pregătirea pentru marele eveniment creștin, cu atât mai mult cu cât toate se făceau după vechi cutume și pentru fiecare în parte se muncea în familie, nu se lua nimic de-a gata și așa cum bine știm și munca face parte din procesul de purificare al omului.

Doina Dobreanu (profesor, publicist, etnograf) scrie: “Prin fiecare sărbătoare de Paște ne înscriem într-o veche tradiție, preluând ritualuri și obiceiuri specifice sărbătorii, îmbogățind-o, înnoind-o an de an. Paștele este o sărbătoare a așteptării, a curățeniei, a purității, a unui nou început, a renașterii precum a bobului de grâu aruncat în pământ. Înnoirea de Paște începe cu aceea din afară – a locuinței, a grădinii, a hainelor, după obiceiurile și tradițiile locului. (…)

Curățirea locuinței prin văruire și spălare, a grădinii și a anexelor din  gospodărie, aerisirea covoarelor și hainelor din dulapuri, pregătirea hainelor noi pentru Paște, cele specifice portului popular – cămăși, poale, prigitori, cioareci și ițari – fiind confecționate în casă, mersul la moară, pregătirea uneltelor pentru lucrările de primăvară și a semințelor, curățatul pomilor, specifice primăverii, coincideau cu perioada premergătoare sărbătorii Paștelui.”

Despre bucate și pregătirea ouălor…

Doina Dobreanu: “Bucatele tradiționale de erau foarte gustoase: preparatele din miel – ciorba, friptura și drobul -, pasca, cozonacul și ouăle roșii, toate pregătite acasă, din produsele obținute în gospodăria proprie. Nimic nu se cumpăra din magazin, doar zahărul, uleiul, sarea. Era chiar rușine pentru niște buni gospodari să cumpere cele necesare din magazin. Ouăle se vopseau în Joia Mare, de obicei cu plante, în special cu coji de ceapă. Se vopseau cu substanțe chimice doar când se împistreau cu ceară caldă.

Tot în Joia Mare, în zorii zilei, aprindea mama un foc în curte, așeza alături un scăunel și o măsuță; pe masă punea o cană cu apă și o farfurie cu mâncare. Se spunea că în acea zi spiritele morților se întorc acasă și trebuie așteptate ca pe niște oaspeți dragi, cu căldură, hrană și apă.”

Despre focul din Joia Mare își amintește și prof. Doina Butiurcă:

“În copilăria mea, bunicul făcea asta în fiecare an, în Joia Mare. Înspre seară aprindea o vâlvătaie în curtea din fața casei. Stăteam de jur împrejurul focului și auzeam cum trosneau vreascurile, urmăream zeci și zeci de scântei pe care le scoteau limbile de foc. Și ne îmbătam de mirosul frunzelor arse. Era un spectacol unic în mintea noastră de copii, iar sufletul se înălța a implorare sa nu se stingă flăcările… și a visare spre Cele Înalte ale lui Dumnezeu – după cum judec acum, cu mintea omului adult… Spuneam fiecare un ‘Tatăl Nostru’. Și-atât… Mă mai leagă o amintire de acele vremuri. Duminica… și nu numai în duminica Sfintelor Paști, ci la oricare sărbătoare din calendar, când pleca bunicul la biserica din sat și când se întorcea, noi, copiii, ne aplecam cu atâta respect și îi sărutam mâna dreaptă, pe care ne-o întindea cu multă bucurie. Stau și mă întreb dacă se mai întâmplă asta în satele noastre… Poate.. .totuși… nu a dispărut acest soi de pioșenie ancestrală, contopită în iubirea de aproape și de Dumnezeu…”

Vinerea Mare și zilele de Paști…

Doina Dobreanu: “Vinerea Mare era zi de post. Doar sâmbăta se pregăteau pâinea, cozonacii și pasca și se tăia mielul. Ziua de Paște se petrecea în familie. Mi-amintesc cum ne spălam fața cu apă, în lighean fiind puse un ou roșu și un bănuț de argint – unde o fi dispărut bănuțul acela?; luam anafura înainte de a mânca în prezența celorlați membri ai familiei. Pe rând, începând cu tata și cu mama, fiecare spunea de trei ori ‘Hristos a înviat!’, făcându-și cruce, întors cu fața spre Răsărit și cu un picior pe topor. Toți ceilalți răspundeau deodată ‘Adevărat că a înviat!’. Masa începea cu ciocnirea ouălor roșii, pe care le și mâncam. Se servea la masa de dimineață drob de miel, pască, cafea cu lapte și cozonac.

Doar a doua zi de Paște era o zi de bucurie colectivă. Dimineața se mergea la biserică, după masa se organizau petreceri câmpenești în mai multe puncte din localitate, pentru care erau amenajate în prealabil scrâncioburi și huțuri; se inițiau diferite jocuri și întreceri, precum țurca, fuga cu adăul, fotbal, alergări. Seara, era ‘bal’, cu muzică și joc, uneori și cu spectacol artistic pregătit de tinerii din sat.”

Mai multe amintiri, prof. Doina Dobreanu notează AICI- click

Doina Dobreanu, Doina Butiurcă

Un material MNCR – documentare, Cosmina Marcela Oltean

Fotografii – Doina Dobreanu