EROII NAȚIUNII ROMÂNE: ALEXANDRU MARGHILOMAN, LORDUL VALAH

Articol disponibil în: Magyar Română

Alexandru Marghiloman, născut la data de 27 ianuarie 1854 în localitatea Buzău, a fost un cunoscut om politic, jurist și un lider conservator destul de controversat.

Marghiloman a aderat la principiile grupării Junimea și din anul 1884 a devenit reprezentantul acesteia în Reprezentanța Națională, iar la data de 6 noiembrie 1884 a fost ales deputat în Colegiul I Buzău.

Marghiloman a fost considerat de către contemporanii săi drept un orator desăvârșit, elegant și un foarte bun organizator de campanii electorale, aceste calități fiind rampa de lansare în evoluția omului politic Marghiloman, care a fost cooptat în toate guvernele de concentrare conservator-junimiste, ocupând atât funcția de ministru al justiției, de ministru al lucrărilor publice, dar și pe cea de ministru de externe.

La data de 1 mai 1891, Marghiloman a fost unul dintre fondatorii Partidului Constituțional, partid ce a fuzionat la data de 3 aprilie 1907 cu Partidul Conservator, Marghiloman fiind ales în Comitetul executiv al Partidului Conservator.

În perioada guvernării conservatoare dintre anii 1910 – 1913, liderul conservator a mai deținut și funcțiile de ministru de interne și de ministru de finanțe.

După ce Titu Maiorescu s-a retras din viața politică, la data de 4 iunie 1914, Alexandru Marghiloman a fost ales președinte al Partidului Conservator.

Apropierea Primului Război Mondial, a generat o serie de confruntări pe scena politică legate de politica externă de urmat a statului, acesta fiind unul dintre motivele care au dus într-un final la destrămarea Partidului Conservator.

În cadrul ședinței Consiliului de Coroană din data de 21 iulie 1914, poziția lui Marghiloman a fost de a nu participa la război de partea Rusiei. Marghiloman a înțeles că neutralitatea era cea mai convenabilă soluție la acel moment, deoarece o alianță cu Puterile Centrale ar fi determinat o renunțare la ideea românismului în Austro-Ungaria.

Și peste doi ani, la ședință Consiliul de Coroană din 14 august 1916, liderul conservator Marghiloman a avut aceeași poziție fermă în ceea ce privește neutralitatea.

Influența pe care Prim-ministrul liberal Ion I. C. Brătianu, a avut-o asupra regelui Ferdinand I, a determinat decizia de intrare a României în război de partea Antantei. Situația pe front nu a favorizat țara noastră, așa că familia regală, Consiliul de miniștri și Parlamentul au fost nevoite să părăsească Bucureștiul și să se retragă la Iași, la data de noiembrie 1916.

Marghiloman s-a numărat printre oamenii politici care au rămas în București pe timpul ocupației germane, stabilind numeroase contacte cu reprezentanții Puterilor Centrale pentru a proteja integritatea teritorială a țării noastre.

Deoarece Brătianu nu a acceptat să încheie un armistițiu umilitor pentru noi, la președinția cabinetului a fost chemat eroul-general Alexandru Averescu, care a semnat la data de 20 februarie 1918 la Buftea, doar preambulul tratatului și la data de 5 martie 1918, Marghiloman a fost desemnat să formeze un Consiliu de miniștri de sacrificiu.

La data de 24 aprilie 1918, s-a încheiat tratatul cunoscut drept Pacea de la București, care avea în cuprinsul sau o serie de prevederi umilitoare pentru România, cum ar fi: Dobrogea rămânea sub ocupația Bulgariei, Austro-Ungaria urma să ia partea vestică a Carpaților, Germania urma să instituie monopol asupra țițeiului pe o perioadă de 90 de ani dar și pe comerțul cu cereale, pe activitatea de exploatare și pe cea de prelucrare a lemnului, iar accesul la Marea Neagră urma sa fie permis doar de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa.

Deși semnarea armistițiului din luna aprilie 1918 a făcut ca țara noastră să nu fie ocupată de Puterile Centrale, Alexandru Marghiloman a fost aspru judecat și criticat în urma deciziei pe care a luat-o, de atunci și până la sfârșitul vieții sale el fiind considerat de contemporanii săi dar și de unii istorici drept un trădător de țară.

Spre sfârșitul anului 1918 Antanta a obținut un șir de victorii pe frontul din vest, iar pierderile din rândul Puterilor Centrale au fost estimate a fi destul de mari.

În acest context era din ce în ce mai sigură posibilitatea ca România să reintre în război pentru înfrângerea definitivă a dușmanilor.

Regele Ferdinand I, la data de 24 octombrie 1918, a proclamat mobilizarea generală și a dat ordin armatei române să reintre în război de partea Antantei demițând și Guvernul Marghiloman. După demiterea Guvernului Marghiloman s-a format un cabinet de militari și tehnicieni, condus de generalul Constantin Coandă, care a declarat Tratatul de la București ca act nul și neavenit.

Politician de talie europeană, Marghiloman a lăsat moștenire o serie de memorii și note politice care descriu situația economică și politică a țării în intervalul 1897- 1924.

Sursa: CNMR