EROII NAȚIUNII ROMÂNE: MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA, INIȚIATORUL PROCESULUI DE MODERNIZARE A EDUCAȚIEI

Articol disponibil în: Magyar Română

Andrei Șaguna s-a născut la Miskolt, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani.

Studiile gimnaziale le-a frecventat la școală gimnazială din Miscolt. Au urmat apoi cursurile facultății de drept și filozofie din Pesta, într-un final desăvârșindu-și studiile prin frecventarea cursurilor de teologie din Vârşeţ.

La vârstă de 25 de ani acesta a luat decizia de a se călugări și a îmbrăcat haina monahală la mănăstirea din Hopovo.

În anul 1833 s-a călugărit la Mitropolia din Carloviţ, primind numele de Andrei, apoi a fost hirotonit diacon şi ulterior preot.

În anul 1842 a ocupat funcțiile de profesor la Seminarul teologic din Vârşeţ și de egumen la mânăstirile sârbești Hopovo şi Covil.

Este ales în anul 1846, datorită meritelor și implicării sale, vicar general al Episcopiei Sibiului, iar peste doi ani, la data de 30 aprilie 1848 a fost ales şi hirotonisit Episcop al Ardealului.

Împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Episcopul Ardealului, a scris file de istorie, cei doi fiind cei care au prezidat Adunarea Națională de la Blaj în zilele de 3-5 mai1848, zile memorabile pentru românii din Transilvania. Cei doi episcopi au avut o mare contribuție la enunțarea unora dintre cele 16 articole ale petiției prin care se cereau guvernului maghiar o serie de revendicări, cele mai importante fiind: recunoașterea țării că stat de sine stătător și desființarea iobăgiei.

Datorită aprecierii și respectului maselor populare, Andrei Șaguna a fost delegat de Adunarea de la Blaj, să prezinte, împreună cu alți fruntași români din Transilvania, împăratului Austriei doleanțele națiunii române, ulterior fiind și decorat de împăratul Austriei cu crucea de comandor al Ordinului Leopoldin pentru merite deosebite în timpul revoluției pașoptiste.

Înțelegând contribuția pe care o are cultura în ansamblul ei în procesul de formarea a conștiinței naționale, Mitropolitul Andrei Șaguna s-a implicat în culturalizarea poporului și în acțiuni care au contribuit la emanciparea românilor.

El este cel care a înființat „Tipografia diecezană”, ziarul „Telegraful Român”, este cel care a realizat reeditarea Bibliei de la Sibiu dar este și unul dintre fondatorii „Asociațiunii transilvane pentru literatură și cultură poporului român din Transilvania”, respectiv Astra.

Tot lui Andrei Șaguna îi datorăm:

• Organizarea învățământului românesc de toate gradele pe care l-a luat sub ocrotirea sa;
• Reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu;
• Crearea a numeroase fundații prin care se acordau burse de studii pentru elevii și studenții care nu aveau posibilități financiare;
• Extinderea duratei studiilor teologice de la 6 luni la 3 ani, pentru ca tinerii să devină profesori bine pregătiți.

Ca preot al Bisericii, Șaguna s-a remarcat ca un vrednic slujitor al bisericii, fiind considerat unul dintre cei mai buni oratori bisericești ai secolului XIX.

În semn de respect și de apreciere pentru implicarea, dăruirea dar și rezultatele sale, Societatea Academică Română, l-a ales la dată de 7 septembrie 1871, ca membru de onoare.

Prin erudiția și prin personalitatea sa impresionantă, Andrei Șaguna a rămas cunoscut în memoria colectivă că inițiatorul procesului de modernizare a educației, dar și ca un participant de seamă al mișcării pașoptiste.

În ceea ce privește activitatea bisericească, preotului Andrei Șaguna îi datorăm restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, dar și elaborarea Statutului Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania după care s-a condus Biserica transilvăneană până în anul 1925 și care a constituit baza principiilor de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române.

Mitropolitul Andrei Șaguna a decedat în anul 1873 și a fost înmormântat în localitatea Răşinari, judeţul Sibiu în curtea bisericii, ca un simplu monah.

În anii 1877-1878 Aron Romanul a pus în practică prevederile testamentare ale lui Andrei Șaguna și a ridicat un mausoleu pentru acesta în cimitirul din Răşinari, mausoleu în față căruia, doi lei din bronz stau și veghează somnul de veci al Mitropolitului.

Sursa: CNMR