O nouă descoperire: Eroii români nu mai vor să stea în pământ și ies la vedere

Articol disponibil în: Magyar Română

Timpurile în care Eroii nu mai vor să stea în pământ și ies la vedere: <<Suntem Aici, iar cu noi sunt Vremurile Gloriei Neamului Românesc!>>

Vasile Boboc din Dofteana face o nouă descoperire; după ce în urmă cu o lună a găsit după îndelungi cercetări în imediata apropiere a Cimitirului Internațional de la Valea Uzului, osemintele si efectele militare ale unui militar român din Primul Război Mondial, acum două zile a descoperit pe Muntele Cernica (situat între Slănic Moldova și Poiana Sărată), un camarad de arme al soldatului pentru care de Ziua Armatei s-a aprins la Valea Uzului Torța cu numărul 150.

Dumitru îl chemă pe Eroul nostru, Dumnezeu să-l odihnească alături de toți Luptătorii Neamului Românesc. Oasele trupului lui erau laolaltă cu armele, baioneta, cartușele și alte efecte militare, oase și fier la un loc, împletitura unei Baricade pe care s-a înălțat România Mare. A plecat la Război să-și apere Țara având cu el și o părticică din casa, familia lui, o mică brățară de la nevastă și verigheta cu numele lui înscris pe ea. Ne aducem aminte că lângă armele ostașului de la Valea Uzului a fost găsită și o muzicuță, la care Eroul nostru le cânta camarazilor pentru îmbărbătare sau de alinare a dorului de casă. Ei sunt Țăranii noștri dragi în Opinci Militare, care au vărsat ,,tone de sânge pentru Țară”, cu arme și suflet simplu, dar atât de mare, la un loc. Aceasta este împreunarea pe care inamicul nu a putut-o înfrânge.

Cei doi Eroi care au ieșit în calea lui Vasile Boboc, nume predestinat, căci Bujorul este simbolul Veteranilor, au căzut în cumplitele lupte ce s-au dat pentru apărarea trecătorilor din Carpați, în aceeași perioadă, în locuri apropiate, anul 1916, lunile octombrie, noiembrie. A fost Campania pentru înălțimile munților, pentru trecătorile lor, căci dacă aperi trecătorile ții vii punțile dintre frați și oprești străinii să-ți intre în casă, să-ți rupă Legăturile născute, nu făcute, odată cu Veacul, odată cu Neamul.

Vasile Boboc și prietenul lui Gabi Dospinescu, doi români de mare nădejde, i-au pus lui Dumitru, pe locul în care l-au găsit, o Cruce la căpătâi și o cunună din ramuri de brad.

Cât Suflet are acest popor, câtă Inimă are în el, pentru a se bate pentru un Cimitir!
Doamne ajută, oameni buni!

Mihai Tîrnoveanu