Cum să clădim un viitor comun și mai bun pentru copiii noștri, atât timp cât îi ținem mereu cu un picior în trecut, lăsându-ne ghidați de tenebrele unui trecut dureros și pentru unii, și pentru alții?

Articol disponibil în: Magyar Română

În anul 2021, mistuit de diverse crize la nivel mondial, un an în care solidaritatea ar trebui să reprezinte  cuvântul de bază al fiecărei comunități, în secuime se continuă propagarea, sub o formă sau alta, mentalității de segregare pe motive etnice.

Cu ocazia zilei de 1 decembrie, Primăria Miercurea Ciuc, a iluminat o clădire din oraș în culorile naționale, în semn de respect față de sărbătoarea națională a statului român, un gest de normalitate până la urmă, dar care a fost criticat în felurite moduri, mai mult sau mai puțin fățișe, pe rețelele de socializare din oraș. Am recunoscut printre comentatori pe unii care numai cu așa ceva se ocupă, cu instigări rău intenționate, dar am văzut și comentarii pozitive din partea maghiarilor care nu răspund la provocări și își doresc o comunitate unită indiferent de etnie.

Edilului i s-au reproșat, printre altele, că banii publici puteau fi alocați pentru alte lucruri, întrucât pentru maghiari, 1 decembrie nu e un prilej de sărbătoare, și cu alte ocazii nu au fost astfel de alocări.
Ca răspuns la criticile unor cetățeni etnici maghiari, primarul orașului, Korodi Attila, a răspuns într-un registru defensiv, încercând  „să împace și capra, și varza”. Cu toate acestea, deși în primă instanță se marșează pe ideea că Primăria, ca și instituție, trebuie să ofere respect sărbătorii statului român, declarația este aproape anulată de următoarea afirmație a edilului: „1 decembrie nu este sărbătoare pentru comunitatea maghiară  și nici nu va fi până când națiunea majoritară nu va respecta cele asumate în 1918 la Alba Iulia”
Contactat de redacția ziarharghita.ro pentru a lămuri acest subiect, domnul Korodi Attila nu a vrut să comenteze, menționând că își păstrează declarațiile de la momentul respectiv.

Întrebarea logică care se impune, este: „Cum să clădim un viitor comun și mai bun pentru copiii noștri, atât timp cât îi ținem mereu cu un picior în trecut, lăsându-ne ghidați de tenebrele unui trecut dureros și pentru unii, și pentru alții?”

Totuși, trebuie apreciat că, cel puțin aparent, se fac pași înainte. Încurajăm demersul edilului ciucan și avem încredere în maturitatea sa politică, pro europeană, știind că este capabil să împrumute, pe lângă fondurile comunitare, și mentalitatea modernă, progresistă, tolerantă, în pofida  „bagajelor” autohtone inflexibile de multe ori.

Iosub Robert